Pelargonium zonale
Geraniaceae
Pelargonium zonale, cunoscut și ca mușcată zonală sau pur și simplu mușcată, este un subarbust veșnic verde din Africa de Sud, cultivat în ghivece și jardiniere. Este o plantă ușor de crescut, care înflorește din mai până în septembrie. Nu rezistă la îngheț, așa că în clima noastră se ține la interior sau se mută afară doar în sezonul cald.
- Lumină
- Soare plină, Soare până la semiumbră
- Udare
- Moderate
- Umiditate
- Scăzută
- Temperatură
- 15–25 °C, min. 2 °C
- Dificultate
- Ușor de cultivat
- Înălțime
- 30–80 cm
Îngrijire pe parcursul anului
Calendar pentru o plantă de interior în climatul Continental.
Cum arată mușcata zonală
Pelargonium zonale are un port erect sau căzător, cu tulpini suculente care se lemnifică odată cu vârsta. De obicei ajunge la 40-100 cm înălțime și crește în ritm moderat.
Frunzele sunt rotunjite, în formă de rinichi, așezate pe pețioli lungi, de 5-8 cm în diametru. Adesea au pe suprafață o zonă întunecată în formă de potcoavă, de la care vine și numele de „zonale”. Florile sunt grupate în umbele, în nuanțe de roz și roșu, iar fructul seamănă cu un cioc de barză.
Planta provine din provinciile Cape și din KwaZulu-Natal, iar în multe regiuni calde s-a naturalizat.
Cultivare și îngrijire
Lumină și loc potrivit
Mușcata are nevoie de lumină puternică, cu ceva soare direct, pentru a crește compact și a înflori. Se descurcă la soare plin sau la soare cu umbră parțială.
Optimă este o temperatură de 15-25 °C. Minimul suportat este de aproximativ 2 °C, iar înghețul o distruge. Din acest motiv o ținem în casă sau pe balcon în lunile calde, iar în aprilie, mai, octombrie și noiembrie o protejăm de îngheț.
Udare și umiditate
Udă când partea de sus a solului s-a uscat și evită stagnarea apei. Toleranța la secetă este medie. În iunie, iulie și august planta cere mai multă apă, iar în perioada de repaus, din noiembrie până în ianuarie, udarea se reduce mult.
Umiditatea aerului nu este o problemă, mușcata se mulțumește cu aer uscat.
Sol și replantare
Alege un amestec ușor, bine drenat, la care adaugi nisip grosier sau perlit. Merge bine un substrat universal sau unul fără turbă, cu pH între 6,0 și 7,0.
Replantează în martie sau aprilie, o dată la 1-2 ani. Mușcata înflorește cel mai bine când rădăcinile sunt puțin strânse în ghiveci.
Fertilizare
Între aprilie și august fertilizează la 2-3 săptămâni cu un îngrășământ bogat în potasiu. În restul anului nu este nevoie de fertilizare.
Tăiere
Scurtează tulpinile în februarie sau martie și ciupește vârfurile pentru o plantă mai ramificată. Pe parcursul sezonului îndepărtează florile trecute și frunzele uscate.
Plantare în aer liber
Dacă vrei să o scoți afară, plantează mușcata în mai, după ultimul îngheț, într-un loc însorit. Se potrivește bine în ghivece și jardiniere, inclusiv pe balcon.
Iernare
Adu planta înăuntru înainte de primul îngheț. Ține-o la răcoare, într-un loc luminos, și udă-o foarte puțin. Perioada de repaus durează din noiembrie până în ianuarie.
Înmulțire
Cea mai simplă metodă este prin butași de tulpină, în iulie, august sau septembrie. Mușcata se poate înmulți și din semințe, semănate în interior în ianuarie sau februarie.
Dacă baza tulpinii se înnegrește, este vorba de putregai (blackleg). În acest caz ia butași din părți sănătoase și aruncă planta bolnavă.
Probleme frecvente
Dăunători posibili: afide, musca albă, gărgărițe de viță și omizi. Printre boli apar botrytis, rugina, putregaiul rădăcinilor și blackleg.
Frunze inferioare galbene: de obicei udare în exces. Lasă solul să se usuce și îmbunătățește drenajul.
Creștere alungită, cu puține flori: lumină insuficientă. Mută planta într-un loc mai luminos și taie-o.
Baza tulpinii neagră: putregai. Vezi mai sus recomandarea cu butașii.





























































































