Hyacinthus orientalis
Asparagaceae
Cunoscută și ca: Zambila
Hyacinthus orientalis, numită în grădini zambilă (la plural, zambile), este o plantă bulboasă perenă care înflorește în martie și aprilie cu spice dense și puternic parfumate. Se plantează toamna și rezistă afară în iernile cu îngheț din Europa Centrală. Toate părțile plantei sunt toxice, deci merită plantată cu atenție.
- Lumină
- Soare plină, Soare până la semiumbră
- Udare
- Moderate
- Umiditate
- Moderată
- Temperatură
- 8–18 °C, min. -25 °C
- Dificultate
- Ușor de cultivat
- Înălțime
- 20–35 cm
Îngrijire pe parcursul anului
Calendar pentru climatul Continental.
Cum arată zambila
Hyacinthus orientalis face parte din familia Asparagaceae și provine din Asia de Vest, din sudul Turciei, prin Siria și Liban, până în nordul Israelului. A ajuns în Europa în secolul al XVI-lea.
Este o plantă bulboasă care formează tufe, cu o rozetă bazală de frunze late, cărnoase, în formă de panglică, de 15–35 cm lungime și 1–3 cm lățime, verde intens, cu nervura mediană proeminentă. Dintre ele se ridică un singur spic floral drept, iar planta are în total 20–35 cm înălțime. Spicul poartă între 15 și 50 de flori sau mai multe, cerate, tubulare, cu șase lobi și parfum puternic. Culorile includ violet, albastru, alb, roz, roșu, galben și portocaliu.
După înflorire se formează o capsulă sferică, cărnoasă, care se usucă și se desface în trei, eliberând semințe negre. Bulbul are 3–7 cm în diametru și rădăcini cărnoase. Creșterea este moderată. Albinele vizitează florile, iar furnicile răspândesc semințele. Căprioarele și iepurii o ocolesc în general.
Cultivare și îngrijire
Lumină și loc
În grădină, zambila crește la soare sau la semiumbră. Se potrivește în straturi, în grădini de stâncărie și în ghivece. Bulbii forțați în casă au nevoie de un pervaz luminos și răcoros.
Udare
Necesarul de apă este moderat. După plantare și în perioada de creștere, solul se menține umed, iar în martie și aprilie, în timpul înfloririi, se udă mai generos. După înflorire udarea se reduce treptat, pentru că bulbii intră în repaus. Repausul durează din iunie până în august. Planta tolerează moderat seceta, dar apa băltită în sol strică bulbii.
Sol și replantare
Zambila preferă un sol bogat, humifer, lutos, umed, dar bine drenat, cu pH de aproximativ 6–7,5. În terenul prost drenat bulbii putrezesc.
Pentru cultura în ghiveci, bulbii se replantează în septembrie–octombrie.
Fertilizare
Fertilizarea se face în martie–aprilie. Dacă florile devin an de an mai mici și mai rare, bulbii sunt epuizați. Atunci ajută o fertilizare după înflorire sau înlocuirea lor.
Tăiere
Spicele trecute se înlătură cât mai repede. Frunzele se lasă să se usuce natural, iar tăierea lor se face în mai–iunie, când planta se pregătește de repaus.
Plantare
Bulbii se plantează toamna, în septembrie, octombrie sau noiembrie, la aproximativ 10–15 cm adâncime. Folosiți mănuși, pentru că bulbii pot irita pielea.
Iernare
Zambila are nevoie de repaus rece în timpul iernii. Rezistă afară, în pământ, până la aproximativ -25 °C, deci iernile obișnuite din Europa Centrală nu o afectează.
Înmulțire
Zambila se înmulțește prin bulbi-fii, prin diviziune sau prin semințe. Momentul potrivit pentru înmulțire este iunie–iulie, în perioada de repaus.
Probleme frecvente
Bulbii care putrezesc indică de obicei drenaj slab. Plantați în sol bine drenat.
Flori tot mai mici și mai rare apar când bulbii s-au epuizat. Înlocuiți bulbii sau fertilizați după înflorire.
Spice slabe și căzute în casă apar când locul este prea cald sau prea întunecat. Mutați planta într-un loc răcoros și luminos.
Printre bolile posibile se numără putrezirea bulbului și putregaiul galben bacterian.
Floare tăiată
Zambila este potrivită ca floare tăiată. Spicele parfumate se recoltează în martie–aprilie, în timpul înfloririi.
Siguranță
Toxice pentru pisici și câini- Pisici
- Toxică
- Câini
- Toxică
- Cai
- Toxică
Zambila este toxică pentru pisici, câini și cai și ușor toxică pentru oameni. Bulbul și toate părțile plantei sunt toxice, din cauza alcaloizilor asemănători celor din narcise. Simptomele includ vărsături, diaree (uneori cu sânge), apatie, tremurături, precum și iritații ale pielii sau reacții alergice. Acestea sunt doar informații, nu sfaturi veterinare sau medicale. Dacă aveți îndoieli, întrebați un medic veterinar sau un medic.
Sursă: ASPCA Toxic and Non-Toxic Plants, North Carolina Extension Gardener Plant Toolbox
































































































