Crocus

Iridaceae

Cunoscută și ca: brândușă, brânduși, brandusa

Crocusul, numit și brândușă, este o plantă bulboasă scundă care deschide sezonul în grădină, cu flori în februarie, martie și aprilie. Este ușor de îngrijit, rezistă bine la îngheț și se răspândește singur prin gazon și straturi. Câteva reguli contează: sol drenat, plantare toamna și frunzele lăsate să se usuce natural.

Lumină: Soare plină, Soare până la semiumbră
Udare: Scăzute
Umiditate: Scăzută
Temperatură: 5–18 °C, min. -30 °C
Dificultate: Ușor de cultivat
Înălțime: 5–15 cm

Îngrijire pe parcursul anului

Calendar pentru climatul Continental.

Plantare în exteriorSchimbarea ghiveciuluiÎnmulțireFertilizareMai multă apăÎnflorirePerioadă de repaus

Când se efectueazăPerioadă de repausLuna curentă

Cum arată crocusul

Crocus este un gen de plante perene din familia Iridaceae, cu cormi rotunzi, din care cresc tufe joase, de 5-15 cm înălțime și aproximativ aceeași lățime. Frunzele sunt înguste, asemănătoare firelor de iarbă, verzi, cu o dungă argintie pe mijloc, și apar odată cu florile sau după ele.

Florile sunt solitare, în formă de cupă sau pocal, cu șase tepale și stiluri galben-portocalii. Pot fi galbene, violete, albe sau mov. Se închid noaptea și pe vreme înnorată. După înflorire se formează o capsulă care se coace la nivelul solului.

Genul este răspândit în regiunea mediteraneană, în sudul și centrul Europei, prin Orientul Mijlociu și Asia Centrală, până în vestul Chinei. Crește în păduri, tufărișuri și pajiști, de la nivelul mării până în tundra alpină.

Cultivare și îngrijire

Loc potrivit

Crocusul crește la soare plin sau la semiumbră. Se dezvoltă bine și sub arbori foioși, pentru că înflorește înainte ca aceștia să-și scoată frunzele. Se potrivește în gazon, în straturi, în grădini de stâncărie și în ghivece.

Udare

În perioada de creștere și înflorire, în special în februarie, martie și aprilie, solul se ține umed. Vara, în repaus (iunie-august), cormii trebuie să stea uscați. Toleranța la secetă este medie.

Sol și replantare

Cel mai bine îi priește un sol nisipo-lutos, afânat, bine drenat, amestecat cu compost. Se evită argila grea, în care cormii putrezesc.

Tufele îndesate se scot și se împart aproximativ din patru în patru ani, în iunie-iulie.

Fertilizare

Fertilizarea se face o singură dată pe an, în martie.

Plantare

Cormii se plantează toamna, în septembrie și octombrie, la circa 6 cm adâncime și la aproximativ 5 cm distanță unul de altul.

După înflorire

Nu tăia frunzele până la aproximativ șase săptămâni după înflorire. În acest timp cormul își adună rezerve pentru anul următor.

Iarna

În pământ, crocusul este complet rezistent la îngheț și nu are nevoie de adăpost. Cormii din ghivece trebuie feriți de băltirea apei.

Înmulțire

Crocusul se înmulțește prin diviziune, prin cormi fii (cormeli) sau din semințe. Diviziunea și separarea cormilor se fac în iunie-iulie.

Probleme frecvente

Cormii pot fi dezgropați sau mâncați de veverițe și de rozătoare, printre care șoareci și șoareci de câmp. Acoperă zona cu plasă de sârmă sau plantează mai adânc.

Cormii care se înmoaie putrezesc din cauza solului prea ud și a ciupercilor. Îmbunătățește drenajul și aruncă cormii afectați.

Mai pot apărea afide, melci, limacși și acarieni. Dintre boli se pot întâlni mucegaiul cenușiu, fuzarioza, putregaiul rădăcinilor, mana, rugina și virozele.

Utilizări

Crocusul este o sursă timpurie de nectar și polen pentru albine. Șofranul este stigmatul uscat al speciei Crocus sativus, una dintre cele mai scumpe mirodenii.