Aeschynanthus
Aeschynanthus radicans · Gesneriaceae
Cunoscută și ca: eschinanthus
Aeschynanthus, numit și eschinanthus sau Aeschynanthus radicans, este o plantă epifită agățătoare, cu lăstari curgători și flori tubulare roșii. La noi se cultivă doar în interior, deoarece nu rezistă la îngheț. Îi priesc lumina puternică, dar fără soare direct, aerul umed și un substrat aerat.
- Lumină
- Lumină indirectă intensă, Semiumbră
- Udare
- Moderate
- Umiditate
- Ridicată
- Temperatură
- 18–24 °C, min. 10 °C
- Dificultate
- Dificultate medie
- Înălțime
- 30–90 cm
Îngrijire pe parcursul anului
Calendar pentru o plantă de interior în climatul Continental.
Cum arată aeschynanthus
Aeschynanthus radicans face parte din familia Gesneriaceae și provine din pădurile tropicale umede din Malaezia, Thailanda, Myanmar, Sumatra, Borneo și Sulawesi. Acolo crește pe copaci sau pe stânci, ca epifită.
Este o plantă perenă, cu frunze persistente. Lăstarii atârnă sau se arcuiesc în cascadă, așa că planta arată cel mai bine într-un coș suspendat. Frunzele sunt netede, groase, cerate și lucioase, ovate până la lanceolate, de 4-8 cm lungime, opuse sau dispuse în verticil, uneori cu marginea roșiatică. Planta ajunge de obicei la 30 cm-1,5 m, iar creșterea este moderată.
Florile apar în ciorchini la vârful lăstarilor, din muguri întunecați, asemănători unui ruj. Sunt tubulare, de 5-7 cm, stacojii, cu gâtul galben. Înfloresc din mai până în septembrie. După înflorire se formează o capsulă alungită, de aproximativ 4 cm, cu semințe prevăzute cu smocuri de peri.
Cultivare și îngrijire
Lumină și loc potrivit
Aeschynanthus are nevoie de lumină puternică, dar fără soare direct; suportă și semiumbră. Dacă lumina e prea slabă, înflorește puțin. Mutați-l atunci într-un loc mai luminos, tot cu lumină indirectă.
Temperatura optimă este între 18 și 24 °C. Nu coborâți sub 10 °C și evitați curenții reci de aer.
Udare și umiditate
Udați destul de des, dar substratul trebuie să dreneze bine, ca apa să nu stagneze. Între mai și septembrie, când planta crește și înflorește, udați mai generos. În lunile de repaus (noiembrie-februarie) țineți substratul ceva mai uscat.
Planta cere umiditate ridicată a aerului. Totuși, aerul umed și stătut sau frunzele ude favorizează mucegaiul cenușiu și petele pe frunze, deci asigurați o bună circulație a aerului și păstrați frunzișul uscat.
Substrat și rempotare
Folosiți un amestec aerat, bogat în materie organică și bine drenat, de exemplu compost fără turbă, amestecat cu scoarță și perlit. pH-ul potrivit este între 6,0 și 7,0. Rădăcinile sunt superficiale, aeriene și fibroase, ca la majoritatea epifitelor.
Rempotați în aprilie sau mai.
Fertilizare
Între aprilie și septembrie hrăniți planta cu îngrășământ lichid diluat, de exemplu o formulă pentru orhidee.
Tăiere
Scurtați lăstarii după înflorire, ca planta să devină mai deasă. Tăierea se face în martie și în septembrie.
Plantare
Cultivați aeschynanthus într-un coș suspendat sau într-un ghiveci, într-un loc cu bună circulație a aerului.
Iernarea
Iarna țineți planta puțin mai răcoroasă și mai uscată, dar peste 10 °C, altfel pierde frunze. Perioada de repaus este în noiembrie-februarie. Nu o lăsați afară în sezonul rece, pentru că nu suportă înghețul.
Înmulțire
Aeschynanthus se înmulțește prin butași de tulpină. Cel mai bine se fac în mai, iunie sau iulie.
Probleme frecvente
Căderea frunzelor apare la temperaturi sub 10 °C sau în curenți reci. Mutați planta într-un loc mai cald.
Inflorirea slabă indică de obicei prea puțină lumină. Oferiți-i mai multă lumină indirectă.
Mucegaiul cenușiu sau petele pe frunze se datorează aerului umed stagnant sau frunzelor ude. Aerisiți mai bine și păstrați frunzișul uscat.
Dintre dăunători pot apărea afidele, păduchii lânoși și păianjenii roșii. Dintre boli pot apărea putregaiul cenușiu (botrytis) și petele pe frunze.

































































































