Alocasia
Araceae
Cunoscută și ca: alocazia
Alocasia (numită și alocazia) este o plantă de apartament cu frunze mari, în formă de inimă sau de săgeată, cu nervuri bine marcate. Nu rezistă la îngheț, așa că la noi se ține în casă, în ghiveci. Are creștere rapidă și îi priește aerul umed și căldura.
- Lumină
- Lumină indirectă intensă, Semiumbră
- Udare
- Moderate
- Umiditate
- Ridicată
- Temperatură
- 20–25 °C, min. 10 °C
- Dificultate
- Dificultate medie
- Înălțime
- 0,4–1,5 m
Îngrijire pe parcursul anului
Calendar pentru o plantă de interior în climatul Continental.
Cum arată alocasia
Alocasia face parte din familia Araceae și provine din Asia tropicală și subtropicală, din Himalaya și India până în Asia de Sud-Est, Noua Guinee și estul Australiei. În natură crește în pădurile tropicale umede și umbrite, unde plouă mult.
Formează un mănunchi drept de frunze mari, de 20-90 cm lungime, pe tulpini lungi și puternice care pornesc dintr-un tubercul sau rizom. Marginile sunt adesea ondulate. Frunzele pot fi verzi, argintii, bronz sau pestrițe, iar unele soiuri au aspect metalic.
Floarea, un spadice cremos într-o spată verzuie, apare rar, de obicei în mai-iulie, și de multe ori rămâne ascunsă printre pețioluri.
Cultivare și îngrijire
Lumină și locul potrivit
Alocasia preferă lumina puternică, dar filtrată, sau penumbra. Soarele direct îi arde frunzele. Temperatura optimă este între 20 și 25°C. Ține-o departe de calorifere și de curenții reci.
Udare și umiditate
Substratul trebuie să rămână uniform umed. În sezonul de creștere se udă regulat, iar în lunile mai-august, când are nevoie de mai multă apă, se udă mai des. Iarna, în perioada de repaus (noiembrie-februarie), udarea se reduce.
Alocasia are nevoie de umiditate ridicată în aer. Aerul uscat îi usucă vârfurile și marginile frunzelor.
Substrat și rempotare
Alege un amestec ușor, fertil și bogat în humus, care drenează bine, dar reține umezeala. Se potrivesc pământul lutos sau un mix fără turbă. pH-ul ideal este de aproximativ 5,5-6,5.
Rempotarea se face în aprilie-mai. Ghiveciul trebuie să aibă orificii de scurgere, pentru ca apa să nu stagneze.
Fertilizare
Hrănește planta regulat în sezonul de creștere, din aprilie până în septembrie. În lunile de repaus nu mai fertiliza.
Plantare
Alocasia se cultivă în ghiveci. În lunile calde, după ultimul îngheț, poate fi scoasă afară, într-un loc ferit de soarele direct.
Iernare
Adu planta în casă înainte de primul îngheț. Iarna ud-o mai puțin și verifică frunzele, pentru că păianjenul roșu apare ușor. Tuberculii pot fi păstrați uscați, într-un loc răcoros.
Înmulțire
Alocasia se înmulțește prin diviziune și prin separarea lăstarilor laterali. Perioada potrivită este aprilie-iunie.
Probleme frecvente
Margini maronii și uscate: de obicei din cauza aerului uscat. Mărește umiditatea și mută planta departe de surse de căldură.
Frunze îngălbenite: pot indica exces de apă sau frig. Lasă stratul de la suprafață să se zvânte puțin și ține planta la căldură.
Punctișoare pe frunze și fire fine de pânză: semn de păianjen roșu. Șterge frunzele și tratează planta. Mai pot apărea păduchi lânoși și afide.
Siguranță
Toxice pentru pisici și câini- Pisici
- Toxică
- Câini
- Toxică
- Cai
- Toxică
- Oameni
- Toxică
Alocasia este toxică pentru pisici, câini, cai și oameni. Toate părțile plantei sunt toxice: frunzele, tulpinile, rădăcinile și tuberculii. Substanța responsabilă este oxalatul de calciu insolubil, sub formă de cristale. Simptome: iritație dureroasă și umflarea gurii, a limbii și a buzelor, salivație abundentă, vărsături și dificultăți la înghițire. Seva poate provoca dermatită pe piele. Aceasta este doar informare, nu sfat veterinar sau medical. Dacă ai dubii, întreabă un medic veterinar sau un medic.
Sursă: ASPCA Toxic and Non-Toxic Plants, North Carolina Extension Gardener Plant Toolbox, English Wikipedia

















































































