Bananier
Musa · Musaceae
Cunoscută și ca: banan
Bananierul (numit și banan sau musa) este o plantă erbacee impunătoare, cu frunze uriașe, care crește repede și dă un aer tropical oricărei încăperi luminoase. În zonele cu ierni cu îngheț se ține în casă sau în ghiveci mutat la adăpost, pentru că nu rezistă la ger.
- Lumină
- Soare plină, Soare până la semiumbră
- Udare
- Ridicate
- Umiditate
- Ridicată
- Temperatură
- 22–30 °C, min. 5 °C
- Dificultate
- Dificultate medie
- Înălțime
- 0,6–2,5 m
Îngrijire pe parcursul anului
Calendar pentru o plantă de interior în climatul Continental.
Descriere
Genul Musa, din familia Musaceae, provine din Asia tropicală și din vestul Pacificului, din India și Himalaya, prin Asia de Sud-Est, până în Noua Guinee și Queensland. Este o plantă perenă, de obicei veșnic verde, cu creștere rapidă.
Ceea ce pare un trunchi este de fapt un pseudotrunchi, format din bazele răsucite ale frunzelor, care pornește dintr-un rizom subteran. Rizomul face lăstari, așa că planta se răspândește singură. Înălțimea poate ajunge, de regulă, între 2 și 9 m, în funcție de specie.
Frunzele sunt verzi, foarte mari, în formă de paletă, cu o nervură mediană groasă, dispuse în spirală. Se rup ușor în bătaia vântului. Floarea este o inflorescență lungă, pendulă, cu bractee roșu-purpurii, cu flori femele la bază și flori mascule spre vârf. Fructele sunt bace cărnoase, verzi la început, apoi galbene, portocalii sau roșii; la majoritatea formelor cultivate nu au semințe.
Cultivare și îngrijire
Lumină și loc
Bananierul are nevoie de lumină puternică, ideal cu câteva ore de soare direct. Un loc la cea mai luminoasă fereastră sau într-o grădină de iarnă este potrivit.
Temperatura optimă este de aproximativ 22–30 °C. Planta nu rezistă la îngheț, iar minimul suportat este de circa 5 °C, în timp ce iernile de la noi pot coborî la -20 °C. De aceea se cultivă ca plantă de interior sau în container.
Udare și umiditate
Planta consumă multă apă și tolerează slab seceta. În sezonul de creștere ține substratul uniform umed, dar nu lăsa apă stătută. Udă mai abundent între mai și august.
Bananierul preferă umiditate ridicată a aerului, deci un loc prea uscat nu îi priește.
Substrat și repotare
Alege un amestec bogat în humus, drenat, care rămâne umed fără să se îmbibe. Solurile humifere sau lutoase se potrivesc bine. Rădăcinile sunt superficiale și fibroase, pornind din rizom.
Repotează în martie sau aprilie.
Îngrășare
Bananierul este mare consumator de hrană. Între aprilie și august îl poți fertiliza des, cu un îngrășământ bogat în potasiu.
Tăiere
Înlătură frunzele uscate. Pseudotrunchiurile care au fructificat se taie după recoltare, iar lăstarii în exces se rărețesc. Tăierile se fac în martie–aprilie.
Iernare
Între noiembrie și februarie planta are o perioadă de repaus, deci redu udarea față de vară. Protejeaz-o de frig din octombrie până în martie și nu o lăsa afară în perioada cu risc de îngheț.
Înmulțire
Cea mai simplă metodă este separarea lăstarilor sau împărțirea rizomului, între aprilie și iunie. Se poate înmulți și din semințe, semănate în casă în februarie–martie, sau prin cultură de țesuturi, folosită mai ales în producție. Formele cultivate pentru fructe sunt de obicei fără semințe.
Boli și probleme
Printre bolile cunoscute ale bananierului se numără boala Panama, Sigatoka neagră și virusul vârfului ciorchinos (banana bunchy top virus). Frunzele mari se rup ușor, mai ales în curent sau vânt.
Folosire
În genul Musa se folosesc fructul, mugurele floral și pseudotrunchiul tânăr. Bananele dulci, de desert, se mănâncă crude, iar plantainii amidonoși se gătesc.
Rădăcinile, florile și fructele sunt folosite în medicina populară din Africa, Asia și America.
























































































