Clivia

Amaryllidaceae

Cunoscută și ca: clivie

Toxice pentru pisici și câini · detalii ↓

Clivia (numită uneori și clivie) este o plantă de apartament veșnic verde, cu frunze late, lucioase și flori portocalii, galbene sau roșii la sfârșitul iernii. Este ușor de crescut, dar înflorește numai dacă are o perioadă de odihnă rece și aproape uscată.

Lumină: Lumină indirectă intensă, Semiumbră
Udare: Moderate
Umiditate: Moderată
Temperatură: 15–25 °C, min. -1 °C
Dificultate: Ușor de cultivat
Înălțime: 40–70 cm

Îngrijire pe parcursul anului

Calendar pentru o plantă de interior în climatul Continental.

Semănare în interiorSchimbarea ghiveciuluiTăiereÎnmulțireFertilizareMai multă apăÎnflorireProtecție împotriva înghețuluiPerioadă de repaus

Când se efectueazăPerioadă de repausLuna curentă

Cum arată clivia

Clivia este o plantă perenă, cu frunziș verde tot anul, originară din Africa de Sud și Eswatini, unde crește mai ales în umbra pădurilor. Crește lent și formează tufe din evantaie de frunze lungi, în formă de curea, verde închis, lucioase și coriace. Frunzele ajung la 60 cm lungime și 10 cm lățime și sunt așezate pe două rânduri opuse. Există și forme cu frunze variegate.

Florile, în formă de clopot sau pâlnie, apar grupate în umbele pe o tijă înaltă, deasupra frunzelor, în nuanțe de portocaliu, galben sau roșu. În cultură înfloresc de obicei din februarie până în aprilie. După înflorire pot apărea bace rotunde, roșii, cu câteva semințe mari și cărnoase. Rădăcinile sunt groase și cărnoase, nu bulbi adevărați.

Cultivare și îngrijire

Lumină și loc potrivit

Clivia preferă lumina puternică, dar indirectă, sau semiumbra. Soarele direct arde frunzele, așa că, dacă apar pete arse, mut-o într-un loc mai luminat, dar ferit de razele directe.

Pe balcon ține-o la umbră. Nu rezistă la îngheț (limita minimă este în jur de -1 °C), deci în martie, aprilie, octombrie și noiembrie are nevoie de protecție împotriva înghețului sau trebuie readusă în casă.

Udarea

În sezonul de creștere, aproximativ din aprilie până în august, udă regulat și lasă să se usuce suprafața substratului între udări. Din toamnă, în perioada de odihnă (octombrie–decembrie), udă foarte puțin, astfel încât substratul să rămână aproape uscat.

Excesul de apă este principalul pericol: provoacă putrezirea coletului și a rădăcinilor.

Substrat și rempotare

Alege un amestec bogat în humus și bine drenat, sau pământ universal amestecat cu fibră de cocos ori scoarță. Merge și un amestec fără turbă.

Clivia crește bine când rădăcinile sunt înghesuite, așa că rempotează-o rar, în aprilie sau mai, într-un ghiveci doar puțin mai mare.

Fertilizare

Fertilizează lunar în perioada de creștere activă, din aprilie până în august. În repausul de iarnă nu fertiliza.

Iernarea și odihna rece

Pentru a înflori, clivia are nevoie de o iarnă răcoroasă: între 8 și 15 °C și aproape fără apă, din toamnă până spre sfârșitul iernii. Fără această odihnă, de obicei nu face flori.

Înmulțire

Clivia se înmulțește prin lăstari laterali, prin divizarea tufei sau din semințe. Lăstarii și diviziunea se fac în aprilie–mai, odată cu rempotarea. Semințele se pot semăna în casă în februarie sau martie.

Probleme frecvente

Lipsa florilor: de obicei se datorează absenței odihnei reci și uscate. Ține planta la 8–15 °C și aproape uscată toamna și iarna.

Colet putrezit: apare din cauza udării excesive. Lasă substratul să se usuce între udări.

Frunze arse: cauza este soarele direct. Mută planta la lumină indirectă.

Dăunători posibili: cochenile, păduchi lânoși și omida de Amaryllis. Printre boli apar putregaiul coletului, putregaiul rădăcinilor și rugina.

Siguranță

Toxice pentru pisici și câini

Pisici: Toxică
Câini: Toxică

Clivia este toxică pentru pisici și câini, iar pentru oameni este ușor toxică. Pentru cai nu există date. Părțile toxice sunt rădăcinile și frunzele, care conțin licorină și alte alcaloide. Simptomele includ vărsături, salivație excesivă și diaree; în cantități mari pot apărea tremurături, tensiune scăzută, convulsii și aritmii cardiace. Acestea sunt doar informații, nu sfaturi medicale sau veterinare; în caz de îndoială, consultă un medic veterinar sau un medic.

Sursă: ASPCA Toxic and Non-Toxic Plants, North Carolina Extension Gardener Plant Toolbox, English Wikipedia