Zamioculcas

Se dezvoltă cel mai bine la lumină puternică, dar indirectă. Tolerează și semiumbra, însă lumina prea slabă duce la lăstari lungi, slăbiți și la căderea frunzelor. Soarele direct poate arde frunzele și lasă pete brune.

Temperatura optimă este între 18 și 26 °C. Zamioculcasul nu rezistă la îngheț, așa că ține-l exclusiv în casă: iernile de la noi, cu minime de până la -20 °C, îi sunt fatale, iar limita inferioară de supraviețuire este de aproximativ 10 °C.

Lasă solul să se usuce complet între udări. Vara, în lunile cu creștere activă (iunie-august), udă aproximativ o dată la două săptămâni; iarna, cam o dată pe lună.

Udatul prea des este cea mai frecventă cauză a pierderii plantei, pentru că provoacă putrezirea rizomului. Aerul uscat din locuință nu o deranjează, deci nu are nevoie de pulverizare sau de măsuri speciale de umiditate.

Alege un amestec bine drenat, de preferat cu nisip sau perlit adăugat. Se potrivesc substraturile pentru cactuși, nisipoase sau bogate în humus, atât timp cât drenajul este liber.

Rempotarea se face în aprilie-mai, când planta intră în creștere. Folosește un ghiveci cu orificii de scurgere.

Este nepretențios: un îngrășământ echilibrat pentru plante de apartament, administrat o dată sau de două ori pe an, ajunge. Perioada potrivită este între mai și iulie.

Tăierile se fac în aprilie-mai. Îndepărtează părțile putrezite sau deteriorate, mai ales dacă ai observat semne de rizom bolnav.

În ianuarie, februarie, noiembrie și decembrie planta are o perioadă de repaus. Ține-o la peste aproximativ 15 °C și redu udarea la minimum. Evită locurile reci, de exemplu pervazurile lângă geamuri neizolate.

Zamioculcasul se înmulțește prin diviziunea tufei sau prin butași de frunză. Cel mai potrivit moment este între aprilie și iunie. Diviziunea este de obicei combinată cu rempotarea.

Pețioli galbeni și moi: semn de exces de apă și de rizom putrezit. Lasă solul să se usuce, rempotează în amestec proaspăt, drenant, și îndepărtează părțile putrezite.

Pete brune, arse, pe frunze: soare direct. Mută planta la lumină indirectă.

Creștere lungă, slăbită și căderea frunzelor: lumină insuficientă. Mut-o într-un loc mai luminos.

Pețioli zbârciți: secetă prelungită. Udă bine, apoi reia ritmul obișnuit de uscare între udări.

Boli posibile: putregaiul rizomului și al rădăcinilor.

Planta nu este comestibilă. În unele regiuni din Tanzania și Malawi, sucul frunzelor este folosit în mod tradițional pentru dureri de urechi, iar planta, în cataplasme, pentru inflamații și ulcere. Acestea sunt doar informații despre folosirea tradițională.