Dypsis lutescens
Arecaceae
Cunoscută și ca: palmier arecă
Dypsis lutescens, cunoscut și ca areca sau palmier areca, este un palmier originar din Madagascar, cu mai multe tulpini și frunze penate arcuite, de un verde-gălbui. În clima noastră, cu ierni geroase, se ține exclusiv ca plantă de interior. Îi priesc lumina intensă, dar nu directă, aerul umed și o udare moderată.
- Lumină
- Lumină indirectă intensă, Semiumbră
- Udare
- Moderate
- Umiditate
- Ridicată
- Temperatură
- 18–29 °C, min. 10 °C
- Dificultate
- Dificultate medie
- Înălțime
- 1–2,5 m
Îngrijire pe parcursul anului
Calendar pentru o plantă de interior în climatul Continental.
Cum arată palmierul areca
Dypsis lutescens formează tufe cu mai multe tulpini și frunze fine, arcuite. Frunzele sunt penate, lungi de 1,6–2 m, cu 40–60 de perechi de foliole înguste, așezate în V, și cu nervura mediană galbenă. Planta rămâne verde tot anul și crește moderat de repede.
Înălțimea indicată pentru specie este de 3,7–9 m, iar tufa se întinde pe aproximativ 2–4,6 m. Vara poate scoate flori mici, galbene, în panicule pendule de până la 60 cm, dar în casă înflorește rar. Fructele sunt drupe ovale, sub 2 cm, galben-portocalii, care devin negru-violet la maturitate.
Cultivare și îngrijire
Lumină și loc
Alege un loc cu lumină puternică, dar indirectă, sau în semiumbră. Soarele direct, puternic, poate arde frunzele.
Temperatura optimă este între 18 și 29°C. Planta nu rezistă la îngheț, așa că nu are ce căuta afară în clima noastră.
Udare și umiditate
În sezonul de creștere ține substratul umed, dar nu ud. Între mai și august planta are nevoie de mai multă apă. Iarna, mai ales în ianuarie, februarie, noiembrie și decembrie, când își încetinește creșterea, udă mai puțin.
Suportă greu seceta. Umiditatea aerului trebuie să fie mare. Dacă vârfurile frunzelor se usucă, folosește apă filtrată, pentru că fluorul și sărurile din apă pot fi o cauză.
Substrat și repotare
Folosește un amestec organic, bine drenat, care rămâne ușor umed: pământ universal, bogat în humus sau lutos. pH-ul potrivit este în jur de 6,1–6,5.
Repotează la 2–3 ani, primăvara, între martie și mai.
Fertilizare
Fertilizează între aprilie și septembrie, cât timp planta crește. În lunile de repaus, noiembrie–februarie, nu fertiliza.
Tăiere
Taie doar frunzele complet brune, de preferat în martie–aprilie. Vârfurile de creștere nu se taie.
Iarna
Ține palmierul în interior, la peste 15°C aproximativ, ferit de curenți de aer rece. Limita minimă la care poate supraviețui este de 10°C, iar iernile de la noi pot coborî la -20°C. Afară poate sta doar în zone fără îngheț, în semiumbră.
Înmulțire
Se înmulțește prin semințe sau prin diviziune. Diviziunea se face în aprilie–mai, iar semănatul în interior în martie–aprilie.
Probleme frecvente
Vârfuri brune: aer prea uscat sau fluor și săruri în apă. Mărește umiditatea și folosește apă filtrată.
Frunze îngălbenite: prea mult soare direct sau udare excesivă. Mută planta într-un loc cu lumină indirectă și lasă stratul de la suprafață să se usuce.
Frunze punctate, cu pânză fină: păianjenul roșu. Șterge sau spală frunzele și crește umiditatea.
Mai pot apărea cochenile și musculițe albe. Printre bolile posibile se numără fitoplasma palmierilor.
Siguranță
Sigur pentru pisici și câini- Pisici
- Netoxică
- Câini
- Netoxică
- Cai
- Netoxică
Pentru pisici, câini și cai, planta este considerată netoxică. Pentru oameni este ușor toxică: partea problematică este mugurele terminal (inima palmierului), cu compuși cianogenici. Dacă este consumat, poate provoca greață și vărsături. Aceste informații au doar caracter informativ și nu înlocuiesc sfatul medical sau veterinar. Dacă ai dubii, întreabă un medic veterinar sau un medic.
Sursă: ASPCA Toxic and Non-Toxic Plants, North Carolina Extension Gardener Plant Toolbox



























































































