Palmier kentia
Howea forsteriana · Arecaceae
Cunoscută și ca: howea, kentia
Palmierul kentia (Howea forsteriana, numit și howea sau kentia) este un palmier elegant, cu coroană arcuită, foarte potrivit pentru interior. Crește lent și iartă mici greșeli de îngrijire, dar nu suportă solul îmbibat cu apă și nici frigul. În clima noastră cu ierni geroase se cultivă doar în casă.
- Lumină
- Lumină indirectă intensă, Semiumbră
- Udare
- Moderate
- Umiditate
- Scăzută
- Temperatură
- 15–26 °C, min. -5 °C
- Dificultate
- Ușor de cultivat
- Înălțime
- 1–3 m
Îngrijire pe parcursul anului
Calendar pentru o plantă de interior în climatul Continental.
Cum arată palmierul kentia
Kentia este endemică în Insula Lord Howe din Australia și este cultivată pe scară largă și în Insula Norfolk. În natură crește în habitate de coastă, sub palmierul de altitudine Belmore. Este un palmier veșnic verde, cu un singur trunchi. În ghivecele de pepinieră se găsesc de obicei mai multe plante tinere împreună.
Frunzele sunt penate, arcuite, de până la 3 m lungime, cu frunzulițe pendente și coriace, verde închis deasupra și mai deschise dedesubt. În natură planta ajunge la 6–18 m, iar în casă de obicei la 1–3 m, cu o întindere de aproximativ 3–6 m. Creșterea este lentă.
Florile sunt mici și albe, grupate în spice de circa 1 m cu 3–7 ramificații, apărute sub frunze. Fructele, drupe ovale roșcat-brune, se formează abia după aproximativ 15 ani. Semințele se coc în aproximativ șase ani. Dificultatea de cultură este mică.
Cultivare și îngrijire
Lumină și loc potrivit
Kentia crește cel mai bine într-un loc cu lumină indirectă puternică sau la semiumbră. Suportă și lumină slabă, dar atunci creșterea devine lentă și răsfirată. Soluția este o poziție mai luminoasă, tot fără soare direct. Evitați soarele fierbinte, care dăunează frunzelor.
Temperatura optimă este de aproximativ 15–26 °C.
Udare și umiditate
Udați când stratul de la suprafață s-a uscat. Planta tolerează o uitare ocazională, dar nu și solul care rămâne ud. În iunie, iulie și august are nevoie de mai multă apă. Ianuarie, februarie, noiembrie și decembrie sunt luni de repaus.
Umiditatea aerului poate fi scăzută. Vârfurile brune ale frunzelor apar totuși din cauza aerului uscat sau a sărurilor acumulate în substrat. Spălați periodic substratul cu apă și udați regulat.
Substrat și transplantare
Folosiți un amestec de ghiveci bogat în humus, bine drenat, care rămâne ușor umed. Merge un substrat universal sau unul lutos, cu pH de obicei între 5,5 și 7,5.
Transplantați rar, o dată la 2–3 ani, în aprilie sau mai. Rădăcinile fibroase nu suportă deranjarea.
Fertilizare
Fertilizați cu moderație. Ideal este un îngrășământ cu eliberare lentă, aplicat din aprilie până în august.
Tăiere
Tăiați doar frunzele complet brune. Nu tăiați niciodată vârful de creștere.
Iarna
Kentia rezistă cel mult până la aproximativ -5 °C, iar iernile de la noi coboară de obicei mult sub acest prag. Planta se ține deci în casă tot anul. Pentru iarnă, păstrați-o la peste 10 °C și ferită de curenți reci. În aer liber se poate planta doar în clime fără îngheț sau foarte blânde.
Înmulțire
Kentia se înmulțește prin semințe. Semănatul în interior se face în martie.
Probleme frecvente
Vârfuri brune ale frunzelor: cauza este aerul uscat sau sărurile acumulate. Spălați substratul și udați regulat.
Frunze îngălbenite: indică de obicei udare excesivă. Lăsați substratul să se usuce între udări.
Creștere lentă și răsfirată: planta primește prea puțină lumină. Mutați-o într-un loc mai luminos, cu lumină indirectă.
Dăunători posibili: păianjeni roșii, coșenile și păduchi lânoși.
Siguranță
Sigur pentru pisici și câini- Pisici
- Netoxică
- Câini
- Netoxică
- Cai
- Netoxică
Kentia este considerată netoxică pentru pisici, câini, cai și oameni. Aceasta este doar o informare, nu un sfat veterinar sau medical. Dacă aveți îndoieli, întrebați un medic veterinar sau un medic.
Sursă: ASPCA Toxic and Non-Toxic Plants, North Carolina Extension Gardener Plant Toolbox




























































































