Cocotier
Cocos nucifera · Arecaceae
Cunoscută și ca: nucă de cocos, palmier de cocos
Cocotierul (Cocos nucifera), numit și palmier de cocos, este palmierul care produce nuca de cocos. În Europa Centrală nu iernează în aer liber, deci îl poți ține doar pe balcon, în sezonul cald, sau în casă. Este o plantă pretențioasă, care cere soare puternic, căldură constantă și multă apă.
- Lumină
- Soare plină
- Udare
- Ridicate
- Umiditate
- Ridicată
- Temperatură
- 24–32 °C, min. 4 °C
- Dificultate
- Pretențios
- Înălțime
- 15–30 m
Cum arată cocotierul
Cocotierul este un palmier peren, mereu verde, cu un singur trunchi neted, inelat, și o coroană de frunze lungi, arcuite. Frunzele sunt penate, verzi, de 4-6 m lungime în natură, cu foliole de 60-90 cm. Frunzele bătrâne se desprind curat și lasă trunchiul neted. Creșterea este moderată.
Planta este monoică: florile masculine și cele feminine, mai mari, stau pe același spadice ramificat, într-o spată. Sunt albe sau crem și apar, de obicei, tot timpul anului. Fructul este o drupă mare, cu coajă fibroasă, o cochilie tare, miez alb și apă de cocos. Sistemul radicular formează o masă deasă de rădăcini fibroase, fără rădăcină pivotantă.
Specia vine din Asia de Sud-Est, Noua Guinee și sud-vestul Pacificului și este cultivată azi pe toate coastele tropicale. Crește în mod natural pe plaje nisipoase, unde este cald, însorit și plouă tot anul.
Cultivare și îngrijire
Lumină, loc și temperatură
Cocotierul are nevoie de soare plin și de căldură tot anul. Cel mai bine se simte la aproximativ 24-32 °C. La noi, pe balcon sau în casă, alege cel mai luminos loc pe care îl ai.
Nu rezistă la îngheț. Temperatura cea mai joasă pe care o suportă este de circa 4 °C, dar nu merită să te apropii de ea. Nu-l lăsa afară atunci când există risc de îngheț.
Udare și umiditate
Este un palmier mare consumator de apă. Cere multă apă, adică ploi abundente sau udare deasă, iar în climat uscat nu prosperă. Substratul trebuie să fie umed, dar bine drenat, așa că apa nu trebuie să stagneze.
Toleranța la secetă este medie, iar seceta se vede repede pe plantă. Umiditatea aerului trebuie să fie, de regulă, ridicată, deci aerul uscat din apartament nu-i priește.
Substrat
Se adaptează la soluri grosiere, mijlocii sau fine, dar preferă un sol adânc, nisipos și bine drenat. Crește pe soluri nisipoase, lutoase sau bogate în humus. Tolerează și solurile sărate.
Tăiere
Taie doar frunzele complet uscate. Pe cele care mai sunt parțial verzi lasă-le pe loc.
Plantare și semănat
În zona de origine, cocotierul se plantează într-un loc însorit, adăpostit și lipsit de îngheț, adică în zona tropicală. Din acest motiv, la noi rămâne o plantă de ghiveci sau de jardinieră.
Pentru semănat, pune în pământ nuca întreagă.
Iernarea
Cocotierul nu suportă înghețul. Iarna ține-l la peste aproximativ 10 °C, într-o încăpere luminoasă, nu în pivniță sau pe un balcon neîncălzit, unde temperatura scade sub această valoare.
Înmulțirea
Se înmulțește din sămânță. Sămânța este chiar nuca întreagă de cocos.
Probleme frecvente
Printre dăunători se numără gândacul frunzelor de cocotier, gărgărița palmierilor, omizile și acarienii eriofizi. Boala cea mai gravă este îngălbenirea letală (lethal yellowing).
Dacă frunzele îngălbenesc și fructele cad prea devreme, cauza poate fi seceta sau fitoplasma care provoacă îngălbenirea letală. Remediul în caz de secetă este udarea regulată. Îndepărtează palmierii infectați, iar la plantare alege soiuri rezistente.
Utilizări
Din cocotier se consumă miezul (endospermul), apa de cocos, seva și uleiul. Miezul, laptele, apa și uleiul sunt alimente de bază în multe regiuni, iar din sevă se fac băuturi, vin de palmier și oțet. În medicina populară din multe culturi tropicale, planta are și utilizări tradiționale.




































































































