Echeveria

Echeveria preferă soarele din plin sau locurile însorite cu umbră parțială. Lumina puternică îi dă cele mai frumoase culori. La umbră mai deasă tinde să se alungească și să se decoloreze.

Temperatura optimă este de aproximativ 15–27 °C. Planta nu suportă înghețul; limita de jos la care mai supraviețuiește este de circa 2 °C. Afară, în grădini de stâncării sau la marginea straturilor, se potrivește doar în zone fără îngheț. La noi rămâne în ghiveci, în casă sau pe balcon, dar nu la temperaturi de îngheț.

Tolerează bine seceta și are nevoie de puțină apă. Udă abundent doar când solul s-a uscat și ferește rozeta de apă. În iunie–august, când crește activ, poți uda ceva mai des. Din noiembrie până în februarie planta se odihnește și se udă foarte puțin.

Umiditatea aerului ar trebui să fie scăzută, deci nu are nevoie de pulverizare.

Folosește un amestec foarte permeabil și pietros: pământ pentru cactuși, cu nisip sau pietriș. Drenajul bun este esențial.

Rempotează o dată la doi-trei ani sau când tulpina devine înaltă, de preferat în aprilie–mai. Plantele alungite pot fi decapitate, iar vârful poate fi înrădăcinat din nou.

Fertilizează ușor, de câteva ori între mai și august, cu îngrășământ diluat pentru cactuși. În perioada de repaus nu fertiliza.

Îndepărtează la timp frunzele uscate de la baza rozetei, ca să previi bolile.

Acolo unde apare îngheț, planta trebuie ținută în interior, într-un loc luminos, răcoros și uscat. Udarea se reduce mult în lunile de repaus, noiembrie–februarie.

Cel mai simplu se înmulțește prin lăstari laterali. Se poate înmulți și prin frunze, butași de tulpină sau semințe. Butașii și lăstarii se fac de regulă în mai–iulie, iar semănatul în martie–aprilie, în interior.

Frunze moi, păstoase: de obicei de la udare excesivă. Lasă solul să se usuce și îmbunătățește drenajul.

Creștere alungită și palidă: lumină insuficientă. Mută planta într-un loc mai luminos.

Frunze de jos care putrezesc: ciuperci pe frunzele căzute. Îndepărtează prompt frunzele moarte.

Ca dăunători pot apărea păduchii lânoși, afidele și gărgărița viței. Dintre boli, mai des întâlnite sunt putrezirea rădăcinilor, putregaiul fungic al frunzelor și botrytis.