Echinocactus grusonii

Echinocactus · Cactaceae

Cunoscută și ca: cactus butoi

Echinocactus grusonii, numit și echinocactus sau cactus butoi, este un cactus cu corp rotunjit, în formă de butoi, originar din sud-vestul Statelor Unite și din Mexic. Crește lent și nu este pretențios, cu condiția să primească multă lumină și foarte puțină apă. Din cauza iernilor cu îngheț de la noi, se cultivă în casă.

Lumină: Soare plină, Soare până la semiumbră
Udare: Scăzute
Umiditate: Scăzută
Temperatură: 18–35 °C, min. -5 °C
Dificultate: Ușor de cultivat
Înălțime: 10–40 cm

Îngrijire pe parcursul anului

Calendar pentru o plantă de interior în climatul Continental.

Semănare în interiorSchimbarea ghiveciuluiÎnmulțireFertilizareMai multă apăÎnflorirePerioadă de repaus

Când se efectueazăPerioadă de repausLuna curentă

Cum arată echinocactusul

Echinocactus este un cactus peren, mereu verde, cu corp solitar sau care formează tufe, rotunjit sau în formă de butoi. Cu timpul, corpul se poate alungi. Nu are frunze adevărate: în loc de ele are spini groși, lungi și ascuțiți, așezați pe coaste verticale proeminente, iar în vârf are un puf lânos.

Vara, între iunie și august, din coroana lânoasă apar, într-un inel, flori în formă de pâlnie, galbene sau roz, cu multe petale. Fructele sunt lânoase și uscate sau cărnoase și rotunde, în funcție de specie. Rădăcinile sunt fibroase, superficiale și răspândite în lățime.

În natură crește în zone aride de deșert și semideșert, pe soluri pietroase sau nisipoase. Creșterea este lentă, iar îngrijirea este considerată ușoară.

Cultivare și îngrijire

Lumină și loc

Are nevoie de cel puțin șase ore de soare direct pe zi, dar suportă puțină umbră. Locul potrivit este un pervaz luminos, cu soare direct.

Dacă planta crește alungită și palidă, lumina este insuficientă. Mut-o treptat într-un loc cu soare deplin, ca să nu se oprească.

Udare și umiditate

Udă puțin și lasă pământul să se usuce complet între udări. Toleranța la secetă este foarte mare, iar excesul de apă duce la putrezirea rădăcinilor.

Oricât de scurtă ar fi pauza, ritmul rămâne rar. Udă ceva mai des în lunile calde, iunie, iulie și august. Umiditatea aerului poate fi scăzută, deci planta nu necesită pulverizare.

Substrat și repotare

Folosește un amestec pentru cactuși, cu nisip grosier sau perlit, care drenează foarte bine. Solul trebuie să fie permeabil, nisipos sau pietros.

Repotează în aprilie–mai. Alege un ghiveci cu orificii de drenaj.

Fertilizare

Fertilizează în perioada de creștere, din mai până în iulie.

Tăiere

Echinocactusul nu se taie.

Plantare

Plantează-l într-un ghiveci cu orificii de drenaj, într-un amestec foarte pietros, bogat în nisip grosier sau perlit.

Iernare

Planta nu este rezistentă la îngheț: rezistă până la aproximativ -5 °C, iar temperaturile din iernile noastre pot coborî mult sub această valoare, așa că rămâne în casă.

În perioada de repaus, în ianuarie, februarie, noiembrie și decembrie, ține-o uscată și răcoroasă, într-un loc luminos, ferit de îngheț.

Înmulțire

Se înmulțește din semințe. Semănatul și înmulțirea se fac în casă, în martie–aprilie.

Probleme frecvente

Printre dăunători pot apărea afidele, păduchii lânoși, păduchii de scut și musculițele albe. Boala cea mai des întâlnită este putregaiul rădăcinilor.

Baza moale și brună indică exces de apă. Oprește udarea, replantează în amestec uscat și pietros și îndepărtează rădăcinile putrezite.

Creșterea alungită și palidă arată lipsă de lumină. Mută planta treptat la soare deplin.

Petele albe, ca de vată, sunt păduchi lânoși. Tamponează-le cu alcool sau folosește săpun insecticid.