Aloe vera
Asphodelaceae
Cunoscută și ca: aloe vera plantă
Aloe vera, numită simplu și aloe, este o suculentă în rozetă, ușor de ținut în casă dacă primește multă lumină și puțină apă. La noi nu rezistă iarna afară, așa că se cultivă în ghiveci și se mută în aer liber doar vara. Cea mai frecventă greșeală este udarea prea deasă.
- Lumină
- Soare plină, Lumină indirectă intensă
- Udare
- Scăzute
- Umiditate
- Scăzută
- Temperatură
- 15–30 °C, min. -2 °C
- Dificultate
- Ușor de cultivat
- Înălțime
- 30–60 cm
Îngrijire pe parcursul anului
Calendar pentru o plantă de interior în climatul Continental.
Cum arată aloe vera
Aloe vera (Aloe vera, familia Asphodelaceae) este o plantă perenă, veșnic verde, cu creștere moderată. Formează o rozetă fără tulpină sau cu tulpină scurtă, care se extinde lent în tufe prin lăstari laterali.
Frunzele sunt groase, cărnoase, lanceolate, de până la aproximativ 45 cm lungime, verzi sau cenușii, cu dinți mici albicioși pe margine și cu gel în interior. Unele forme au pete palide. În natură planta atinge 60–100 cm, în casă de obicei 30–60 cm, cu o lățime de aproximativ 40–90 cm.
Florile sunt tubulare, aplecate, galbene spre portocalii, grupate într-un racem des pe o tijă de până la circa 90 cm. Înfloresc doar plantele mature, în iunie–august, iar în apartament aloe înflorește rar.
Provine din sud-estul Peninsulei Arabice (munții Hajar din nordul Omanului și estul Emiratelor Arabe Unite) și este naturalizată în multe regiuni calde și uscate, unde este considerată invazivă.
Cultivare și îngrijire
Lumină și loc potrivit
Aloe vera are nevoie de lumină puternică, cu câteva ore de soare direct. Un loc luminos lângă o fereastră însorită este potrivit.
Obișnuiește planta treptat cu soarele puternic, pentru că frunzele pot înroși sau se pot arde. Dacă apar astfel de semne, oferă-i o umbră ușoară la amiază. În situația opusă, frunzele subțiri, întinse și palide arată lipsa luminii: mută planta într-un loc mai luminos.
Temperatura optimă este între 15 și 30 °C. Planta se mulțumește cu umiditate scăzută a aerului, deci aerul uscat din locuință nu o deranjează.
Udarea
Aloe suportă bine seceta. Lasă solul să se usuce complet între udări. Excesul de apă duce la putrezirea rădăcinilor.
În iunie, iulie și august planta primește ceva mai multă apă. În ianuarie, februarie, noiembrie și decembrie este în repaus, iar udarea se reduce mult.
Sol și rempotare
Folosește un substrat granulos pentru suculente sau cactuși, cu drenaj foarte bun (nisipos sau cu pietriș). pH-ul potrivit este între 6 și 8. Ghiveciul ideal este din teracotă, cu găuri de scurgere.
Rempotează la 2–3 ani, primăvara (aprilie–mai), sau când lăstarii laterali aglomerează ghiveciul. Atunci îi poți și separa.
Fertilizare
Fertilizează în perioada de creștere, din mai până în august. În restul anului planta nu are nevoie de îngrășământ.
Tăiere
Aloe nu necesită tăiere regulată. Îndepărtează doar frunzele uscate și tijele florale trecute.
Plantare și mutarea afară
Direct în grădină aloe crește doar în locuri fără îngheț, cu drenaj foarte bun și soare deplin. În climatul nostru se ține în ghiveci și se scoate afară vara, în jur de iunie. Planta se potrivește și pe un balcon sau într-o grădină de stâncărie, însă doar în sezonul cald.
Iernarea
Temperatura minimă suportată este de aproximativ -2 °C, iar iernile de aici ajung la -20 °C, deci planta trebuie să petreacă iarna în casă. Protejeaz-o de îngheț din octombrie până în martie.
Ține-o la lumină puternică, la 10–15 °C, aproape fără apă.
Înmulțirea
Aloe se înmulțește prin lăstari laterali (copii) sau prin diviziune, în aprilie–iunie. Desprinde copiii la rempotare și plantează-i în substrat drenant.
Probleme frecvente
Baze de frunze moi, mucegăite și brune: apă în exces sau drenaj slab. Lasă solul să se usuce, rempotează în amestec granulos și îndepărtează țesutul putrezit.
Frunze roșii sau brune: soare puternic apărut brusc. Obișnuiește planta treptat sau oferă-i umbră la amiază.
Frunze subțiri, întinse și palide: prea puțină lumină. Mută planta într-un loc mai luminos.
Dăunători posibili: păduchi lânoși, afide, cochenile și acarieni. Bolile includ putrezirea rădăcinilor, petele foliare, rugina aloe și fumagina.
Utilizare
Gelul din interiorul frunzelor este folosit în mod tradițional pe piele pentru arsuri ușoare, julituri și înțepături de insecte.
Siguranță
Toxice pentru pisici și câini- Pisici
- Toxică
- Câini
- Toxică
- Cai
- Toxică
Aloe vera este toxică pentru pisici, câini și cai, și ușor toxică pentru oameni. Părțile toxice sunt frunzele și latexul, cu saponine, antrachinone și aloină. La animale apar vărsături, letargie, diaree și urină roșiatică. La oameni, după ingestie, apar crampe abdominale și diaree. Latexul poate irita pielea. Acestea sunt doar informații, nu sfat veterinar sau medical; în caz de îndoială, întreabă un medic veterinar sau un medic.
Sursă: ASPCA Toxic and Non-Toxic Plants, North Carolina Extension Gardener Plant Toolbox





















































































