Pothos
Epipremnum aureum · Araceae
Cunoscută și ca: potos
Pothosul este o plantă de apartament cățărătoare, ușor de ținut, cu frunze lucioase în formă de inimă, adesea pestrițe. Se descurcă bine și în locuri cu lumină mai puțină, dar are nevoie de udare moderată și trebuie ferit de soarele direct. Fiind sensibil la frig, se cultivă doar în interior.
- Lumină
- Lumină indirectă intensă, Semiumbră
- Udare
- Moderate
- Umiditate
- Moderată
- Temperatură
- 17–30 °C, min. 10 °C
- Dificultate
- Ușor de cultivat
- Înălțime
- 1–3 m
Îngrijire pe parcursul anului
Calendar pentru o plantă de interior în climatul Continental.
Cum arată pothosul
Pothos (numit și potos, cu denumirea științifică Epipremnum aureum, uneori doar epipremnum) face parte din familia Araceae. Este o plantă perenă, cu frunze persistente, originară din Mo'orea, în Insulele Societății din Polinezia Franceză. În pădurea tropicală urcă în copaci cu ajutorul rădăcinilor aeriene.
Frunzele sunt lucioase, coriacee, în formă de inimă, de 8-20 cm în interior, adesea pestrițe în galben, crem sau alb. Pe tulpinile mature care se cațără, frunzele devin mult mai mari și lobate. În apartament are de obicei 1-3 m și crește repede, atârnând din ghiveci suspendat sau urcând pe un suport.
Înflorește rar; floarea are o spată în formă de barcă, galben-verzuie până la violacee. Nu este o plantă parfumată. În regiunile tropicale s-a naturalizat și în unele locuri a produs daune ecologice serioase, dar la noi rămâne strict o plantă de interior.
Cultivare și îngrijire
Lumină și loc
Preferă lumina indirectă intensă, dar tolerează și semiumbra sau lumina slabă. Soarele direct arde frunzele, iar într-un loc prea întunecat pestrițarea se estompează, deci un loc luminos, ferit de razele directe, este ideal.
Temperatura optimă este între 17 și 30 °C. Sub aproximativ 10 °C planta suferă, iar la îngheț nu rezistă, de aceea nu se lasă afară peste iarnă.
Udare și umiditate
Lasă substratul să se usuce între udări, în practică aproximativ o dată la 1-2 săptămâni. Între aprilie și septembrie planta consumă mai multă apă, iar în lunile de repaus se udă mai rar. Verifică întotdeauna substratul înainte de a uda și nu lăsa apă stagnantă în farfurie.
Suportă destul de bine perioadele mai uscate. Umiditatea aerului nu este o problemă mare: îi ajunge una moderată.
Substrat și rempotare
Alege un substrat aerat și bine drenat, de tip universal sau bogat în humus. Perlitul sau scoarța de copac îmbunătățesc drenajul.
Rempotează la 1-2 ani sau când rădăcinile au umplut ghiveciul, de preferat între martie și mai.
Fertilizare
În sezonul de creștere, între aprilie și septembrie, hrănește planta la fiecare 2-3 luni. Iarna fertilizează mai puțin sau deloc.
Tăiere
Scurtează tulpinile pentru ca planta să rămână mai deasă și îndepărtează lăstarii prea lungi și golași. Momentul potrivit este martie-aprilie.
Suport sau ghiveci suspendat
Dacă vrei frunze mai mari, oferă-i un suport cu mușchi sau un spalier pe care să se cațere. Altfel o poți lăsa să curgă dintr-un coș suspendat.
Iarna
Ține planta în interior, la peste aproximativ 10 °C, cu udare și fertilizare reduse. Perioada de repaus este noiembrie-februarie.
Înmulțire
Se înmulțește prin butași de tulpină sau prin diviziune. Cel mai bine se face între aprilie și august.
Probleme frecvente
Frunze galbene: de obicei cauza este udarea excesivă. Lasă substratul să se usuce și asigură-te că ghiveciul drenează.
Pierderea pestrițării: planta primește prea puțină lumină. Mut-o într-un loc cu lumină indirectă mai puternică.
Pete brune, arse: apar de la soarele direct. Mută planta din calea razelor.
Umezeala persistentă poate favoriza și putrezirea rădăcinilor (Pythium, Rhizoctonia) sau pete bacteriene pe frunze, motiv în plus să uzi moderat.
Siguranță
Toxice pentru pisici și câini- Pisici
- Toxică
- Câini
- Toxică
- Cai
- Toxică
Pothosul este toxic pentru pisici, câini și cai și ușor toxic pentru oameni. Toate părțile plantei sunt toxice, din cauza oxalaților de calciu insolubili. Simptomele includ iritarea gurii, durere și umflarea gurii, a limbii și a buzelor, salivație abundentă, vărsături și dificultăți la înghițit. Aceasta este doar informare, nu sfat veterinar sau medical; în caz de îndoială, întreabă un medic veterinar sau un medic.
Sursă: ASPCA Toxic and Non-Toxic Plants, North Carolina Extension Gardener Plant Toolbox, English Wikipedia

















































































