Vanilie

Vanilia are nevoie de lumină puternică, filtrată, adică lumină indirectă intensă sau semiumbră. În umbră deasă nu se mai ramifică și nu înflorește, iar soarele fierbinte de la amiază arde frunzele.

Temperatura optimă este între 22 și 30 °C. Nu rezistă la îngheț, iar minimul suportat este de aproximativ 10 °C, de aceea nu poate rămâne afară peste iarnă.

Planta cere umiditate moderată la rădăcini și umiditate ridicată în aer. Între mai și septembrie udă mai generos, fără ca substratul să rămână îmbibat cu apă. În restul anului udă mai rar.

Potrivit este un amestec aerat, din scoarță, fibră de cocos și compost, care reține puțină umezeală, dar drenează repede. Rempotarea se face în aprilie sau mai.

Vanilia are nevoie de un stâlp solid, acoperit cu mușchi, sau de un spalier pe care să se cațere. Rădăcinile aeriene se prind de suport, iar cele terestre, ramificate, trăiesc în simbioză cu micorize.

Fertilizează între aprilie și septembrie, în perioada de creștere activă. În lunile de repaus nu mai fertiliza.

Tăierea se face în aprilie sau mai. Vanilia se ramifică mai ales la lumină, așa că un loc suficient de luminos ajută la formarea ramurilor.

Perioada de repaus este în lunile noiembrie, decembrie, ianuarie și februarie. Ține planta în interior, la cel puțin 10 °C, iar în această perioadă nu o fertiliza și udă-o mai puțin.

Vanilia se înmulțește prin butași de tulpină, cel mai bine în mai, iunie sau iulie. În producția comercială se folosește și cultura de țesuturi.

Păstăile sunt comestibile doar după procesare: se fermentează și se usucă, iar din ele se obțin aroma și extractul de vanilie. În natură polenizarea are loc foarte rar, de aceea la fermele de vanilie florile se polenizează manual.