Fritillaria imperialis
Liliaceae
Cunoscută și ca: coroana împăratului
Fritillaria imperialis, cunoscută și ca coroana împăratului, este o plantă bulboasă perenă care înflorește primăvara, cu clopoței pendenți sub un smoc de frunze. Rezistă la iernile reci din Europa Centrală, iar îngrijirea se rezumă la un loc însorit, un sol bine drenat și la a nu deranja bulbii.
- Lumină
- Soare plină, Soare până la semiumbră
- Udare
- Moderate
- Umiditate
- Scăzută
- Temperatură
- 5–22 °C, min. -26 °C
- Dificultate
- Dificultate medie
- Înălțime
- 0,7–1,2 m
Îngrijire pe parcursul anului
Calendar pentru climatul Continental.
Cum arată fritillaria imperialis
Fritillaria imperialis, numită și coroana împăratului sau, simplu, fritillaria, face parte din familia Liliaceae. Provine din Asia de Vest și Centrală, din Turcia și Irak, prin Iran și Afganistan, până în Pakistan și vestul Himalayei. În natură crește pe pante stâncoase și în soluri bogate în humus din zonele de munte.
Dintr-un bulb mare se ridică o tulpină dreaptă, înaltă de 70–120 cm. Frunzele sunt lucioase, lanceolate, cu margini ondulate, de până la 15 cm lungime, și sunt dispuse în verticile pe jumătatea inferioară a tulpinii. Florile în formă de clopot, portocalii, roșii sau galbene, atârnă într-un verticil sub un smoc de bractee frunzoase. La baza lor se văd picături de nectar. Înflorirea are loc în aprilie și mai.
Planta crește lent. Frunzele se usucă până la începutul verii și, la fel ca bulbul, au un miros puternic, de vulpe.
Cultivare și îngrijire
Locul potrivit
Alege un loc însorit. Umbra ușoară este tolerată, dar prea multă umbră poate duce la lipsa florilor. Planta se potrivește în straturi cu bulbi și perene, în grădini de stâncărie și în ghiveci.
Mirosul bulbilor ține la distanță șoarecii, cârtițele și căprioarele, iar florile sunt vizitate de polenizatori.
Udarea
În martie, aprilie și mai, cât timp planta crește și înflorește, ține solul ușor umed. După ce frunzele se usucă, în iulie și august, bulbul intră în repaus și are nevoie de un sol uscat.
O plantă bine înrădăcinată suportă destul de bine seceta, dar un sol ud, mai ales vara, este principalul pericol pentru bulb.
Solul și ghiveciul
Fritillaria preferă un sol fertil și bine drenat, cu pH între 6,5 și 8. Crește în soluri lutoase, argiloase, bogate în humus sau alcaline și tolerează și solul greu sau uscat. Bulbii putrezesc în sol mlăștinos.
Bulbii nu se mută fără motiv. Dacă planta este în ghiveci, se replantează doar la câțiva ani, toamna.
Fertilizarea
Fertilizează în martie și aprilie, când planta începe să crească. Solul trebuie să fie fertil, dar nu este nevoie de mai mult.
Tăierea
După înflorire, frunzele și tulpina se usucă treptat. Tulpina poate fi tăiată în iunie–iulie, după ce s-a uscat.
Plantarea
Bulbii se plantează la începutul toamnei, în septembrie și octombrie, la aproximativ 15 cm adâncime. Pune-i pe o parte, ca apa să nu se adune în scobitura de la vârf. Lasă între bulbi 25–30 cm.
Fiind fragili, bulbii se manipulează cu grijă. Odată plantați, lasă-i pe loc.
Iernarea
Planta este rezistentă la ger și poate rămâne afară peste iarnă. Rezistă până la aproximativ -26 °C, iar iernile obișnuite, cu minime de circa -20 °C, nu ridică probleme. Pune un strat de mulci pentru iarnă.
Probleme frecvente
Un bulb moale și putrezit apare de obicei când apa se adună în scobitura de la vârf sau când solul este ud. Plantează bulbul pe o parte, într-un sol foarte bine drenat.
Dacă planta nu înflorește, cauza poate fi deranjarea bulbilor sau prea multă umbră. Las-o nederanjată, la soare.
Printre dăunători se numără gândacul roșu al crinului. Boli posibile sunt putregaiul bulbului, pătarea frunzelor, rugina și virusul mozaicului.




























































































