Fritillaria

Fritillaria meleagris · Liliaceae

Cunoscută și ca: lalea pestriță, lalea pestriţă, Laleaua pestriţă, Laleaua Pestriță

Fritillaria, cunoscută și ca lalea pestriță (Fritillaria meleagris), este o plantă cu bulb care înflorește primăvara, cu clopoței aplecați, pătați în mov și alb. Se simte bine în soluri umede, la soare sau în umbră ușoară, și rezistă fără probleme la iernile cu îngheț.

Lumină: Soare plină, Semiumbră
Udare: Moderate
Umiditate: Moderată
Temperatură: 5–18 °C, min. -30 °C
Dificultate: Dificultate medie
Înălțime: 15–40 cm

Îngrijire pe parcursul anului

Calendar pentru climatul Continental.

SemănarePlantare în exteriorSchimbarea ghiveciuluiÎnmulțireFertilizareMai multă apăÎnflorirePerioadă de repaus

Când se efectueazăPerioadă de repausLuna curentă

Cum arată fritillaria

Fritillaria face parte din familia Liliaceae și crește natural în Europa și vestul Asiei, din Franța până în vestul Siberiei. Apare în pajiști umede, în zone inundabile și în lunci, până la aproximativ 800 m altitudine.

Tijele sunt subțiri, drepte sau ușor arcuite, înalte de 15–40 cm, iar tufa se întinde pe doar 5–10 cm. Frunzele sunt înguste, gri-verzui, dispuse de-a lungul tijei. Florile sunt clopoței aplecați, de circa 5 cm, de obicei câte unul pe tijă, cu șase tepale în carouri mov și alb sau complet albe. Înfloresc din martie până în mai și nu au parfum.

După polenizare, capsula cu semințe plate, triunghiulare și închise la culoare stă dreaptă. Plantele se însămânțează ușor de la sine și formează în timp pâlcuri naturale, ca într-o pajiște.

Cultivare și îngrijire

Locul potrivit

Fritillaria crește bine la soare sau în lumină filtrată și acceptă și umbra ușoară. Se potrivește în peluze și pajiști înflorite, în alpinarii și lângă ape sau în zone umede din grădină. Poate fi cultivată și în ghiveci, inclusiv pe balcon.

De obicei, căprioarele și iepurii o ocolesc, iar florile sunt o sursă de hrană pentru albinele de la începutul sezonului.

Udarea

Solul trebuie să rămână umed tot anul, chiar și în perioada de repaus, dar niciodată băltit. Toleranța la secetă este scăzută.

Între martie și mai, când planta crește și înflorește, udă mai des. Perioada de repaus durează aproximativ din iunie până în septembrie, iar în acest timp bulbul nu trebuie lăsat să se usuce complet.

Solul și rempotarea

Alege un pământ lutos, bogat în humus, care reține apa. Un sol nisipos este acceptabil dacă îl menții umed. pH-ul potrivit este aproximativ între 5,5 și 8.

La plantele în ghiveci, bulbii se rempotează în iulie–august, în perioada de repaus.

Fertilizarea

Fertilizează în martie și aprilie, când planta intră în creștere activă.

Plantarea bulbilor

Bulbii se plantează la începutul toamnei, în septembrie–octombrie, la circa 10 cm adâncime și la aproximativ 10 cm distanță unul de altul. Bulbul are forma unui nasture de circa 2 cm și o scobitură în partea de sus. Așază-l pe o parte, ca apa să nu se adune în scobitură.

Dacă folosești semințe, le poți semăna tot în septembrie–octombrie.

Tăierea

Nu e nevoie de tăiere. Lasă frunzele să se usuce singure, spre sfârșitul primăverii, odată cu coacerea semințelor, și nu le tăia prea devreme. Florile pot fi folosite pentru buchete.

Iarna

Fritillaria este rezistentă la ger în sol, până la aproximativ -30 °C, iar iernile obișnuite din Europa Centrală, cu minime de circa -20 °C, nu o afectează. Are nevoie de o iarnă rece și nu necesită adăpost.

Înmulțirea

Se poate înmulți prin semințe sau prin bulbili. Bulbilii se separă în iunie–iulie, iar semințele se seamănă în septembrie–octombrie.

Probleme frecvente

Dăunătorul principal este gândacul roșu al crinului. Dacă frunzele arată roase, culege manual adulții și larvele.

Dacă bulbii putrezesc, cauza este apa care stă în scobitura bulbului. Plantează-i pe o parte, într-un sol umed, dar fără băltire.