Crin alb
Lilium candidum · Liliaceae
Cunoscută și ca: crinul Madonei
Crinul alb, numit și crinul Madonei sau Lilium candidum, este o plantă bulboasă perenă, cu flori albe, parfumate, în formă de trompetă, care înfloresc vara. Rezistă iarna în aer liber, dar cere sol bine drenat și plantare la momentul potrivit, la sfârșitul verii.
- Lumină
- Soare plină, Soare până la semiumbră
- Udare
- Scăzute
- Umiditate
- Scăzută
- Temperatură
- 12–25 °C, min. -20 °C
- Dificultate
- Dificultate medie
- Înălțime
- 1–2 m
Îngrijire pe parcursul anului
Calendar pentru climatul Continental.
Cum arată crinul alb
Crinul alb (Lilium candidum) face parte din familia Liliaceae și crește natural în Balcani și în estul Mediteranei: Grecia, insulele Egeei, Turcia, Liban, Siria și Palestina. Este naturalizat și în alte părți ale Europei.
Este o plantă erectă, înaltă de 100–200 cm. Iarna formează o rozetă de frunze la baza plantei, care se usucă în vara următoare. Tulpina florală înaltă poartă frunze înguste, dispuse neregulat. Vara apar mai multe flori de un alb pur, cu gâtul ușor galben, puternic parfumate. După înflorire se formează o capsulă cu semințe plate. Bulbul se află la nivelul solului și formează rădăcini bazale și rădăcini pe tulpină.
Este o plantă de dificultate medie.
Cultivare și îngrijire
Lumină și loc
Crinul alb preferă soarele plin sau soarele cu umbră ușoară. Florile au nevoie de soare, iar rădăcinile se simt mai bine într-un loc răcoros și umbrit. Aerisirea bună ajută la prevenirea mucegaiului cenușiu.
Crește bine și în ghiveci, dacă substratul drenează perfect.
Udare și umiditate
În sezonul de creștere, solul trebuie să fie moderat umed. Udarea se intensifică în aprilie, mai și iunie. Nu lăsa solul ud, mai ales în perioada de repaus din vară, care începe în august.
Planta suportă bine umiditatea scăzută a aerului. Pe cât posibil, nu uda frunzele, ca să nu favorizezi botrytisul.
Sol și replantare
Alege un sol fertil, foarte bine drenat, de la neutru la alcalin (pH aproximativ 6,5–8,0): lutos sau pietros. Substratul nu trebuie să rețină apa.
Replantarea și mutarea bulbilor se fac în august–septembrie. Bulbii se așază superficial, cu vârful chiar sub suprafață. Tufele prea dese se împart.
Fertilizare
Fertilizează în martie, aprilie și iulie.
Plantare
Plantează bulbii la sfârșitul verii, în august–septembrie, într-un loc însorit, cu sol bine drenat. Vârful bulbului rămâne abia acoperit, așa că nu îl îngropa adânc.
Tăiere
Tăierea se face în august, când planta intră în repaus. Crinul alb este o plantă ierboasă și își pierde frunzele vara.
Iernarea
Planta este rezistentă la îngheț și iernează afară, până la aproximativ -20 °C. Principala grijă este ca solul să nu rămână ud iarna.
Înmulțire
Crinul alb se înmulțește prin semințe, bulbili, bulbi fii sau prin împărțirea tufei. Împărțirea și separarea bulbilor se fac în august–septembrie. Semănatul se face în martie–aprilie, iar în interior în februarie–martie.
Probleme frecvente
Dăunători posibili: gândacul crinilor, afidele și melcii.
Mucegaiul cenușiu (botrytis) apare pe frunze și muguri. Îmbunătățește circulația aerului și evită udarea frunzelor.
Creșterea deformată, cu pete, indică o infecție virală. Plantele bolnave se distrug, iar o plantă nouă se obține din semințe.
Utilizare
Crinul alb este potrivit ca floare tăiată și pentru cultura în ghiveci. În Taiwan, florile și bulbii se consumă.
































































































