Helenium autumnale
Helenium · Asteraceae
Cunoscută și ca: vârtejul soarelui
Helenium autumnale, cunoscut și ca helenium sau vârtejul soarelui, este o perenă erbacee care înflorește din mijlocul verii până toamna, în galben, portocaliu, roșu și brun. Rezistă bine iernilor geroase și se descurcă ușor într-un loc însorit și umed.
- Lumină
- Soare plină
- Udare
- Moderate
- Umiditate
- Moderată
- Temperatură
- 15–28 °C, min. -30 °C
- Dificultate
- Ușor de cultivat
- Înălțime
- 0,6–1,8 m
Îngrijire pe parcursul anului
Calendar pentru climatul Continental.
Cum arată Helenium autumnale
Este o plantă erbacee, perenă, care formează tufe verticale cu mai multe tulpini. Ajunge de obicei la 60–180 cm înălțime și 30–60 cm lățime, cu o creștere moderată. Soiurile înalte pot avea nevoie de tutori.
Frunzele sunt alterne, simple, lanceolate, verzi, punctate cu glande, așezate pe tulpini aripate. Florile seamănă cu margaretele: raze dințate, cu trei lobi, în jurul unui centru bombat, brun spre purpuriu. Înfloresc din iulie până în octombrie. Florile nu sunt parfumate. După înflorire apar achene mici și uscate.
În natură crește în America, pe pajiști umede, pe malul apelor și în locuri deschise și însorite. Este considerat ușor de cultivat.
Cultivare și îngrijire
Locul potrivit
Are nevoie de soare plin pentru cea mai bună înflorire. Alege un loc deschis, unde solul rămâne umed. Fiind o plantă care atrage polenizatori, se potrivește într-un strat de perene sau într-o grădină de flori tăiate.
Udarea
Menține solul uniform umed. Până când planta se înrădăcinează, ud-o regulat, pentru că multe soiuri preferă umezeala. De cea mai multă apă are nevoie în iunie, iulie și august.
Solul
Preferă un sol fertil, bogat în materie organică, umed, dar bine drenat. Se adaptează la soluri lutoase, argiloase, nisipoase sau bogate în humus.
Fertilizarea
Încorporează compost în sol și adaugă un îngrășământ complet primăvara, în aprilie–mai.
Tăierea și sprijinirea
Îndepărtează florile trecute pentru a prelungi înflorirea. Tulpinile se taie la sfârșitul toamnei (noiembrie) sau la începutul primăverii (martie). Soiurile înalte se sprijină cu tutori.
Plantarea
Plantează primăvara, în aprilie sau mai, la soare plin; plantarea în septembrie este de asemenea posibilă. Lasă aproximativ 45 cm între plante.
Împarte tufele la fiecare unu–doi ani, ca să-și păstreze vigoarea.
Iarna
Este rezistent la îngheț, iar în climatul de aici nu are nevoie de adăpost. Taie tulpinile după ce frunzele s-au uscat. Perioada de repaus este în noiembrie–februarie.
Înmulțirea
Se înmulțește prin semințe sau prin diviziune. Semănatul în interior se face în februarie–martie, iar cel direct în aprilie–mai. Diviziunea se face de obicei în martie–aprilie.
Probleme frecvente
Tulpinile înalte pot cădea, din cauza înălțimii și a solului bogat. Sprijină-le sau ciupește vârfurile la sfârșitul primăverii.
Tufele care slăbesc sunt de obicei prea îngrămădite; împarte-le la unu–doi ani.
Frunzele albe sau cu pete indică făinare sau pătarea frunzelor; mai poate apărea rugina. Îmbunătățește circulația aerului și îndepărtează frunzele afectate.
Utilizare
Este potrivit ca floare tăiată, iar florile pot fi recoltate în iulie–septembrie. Fiind o sursă de nectar la sfârșit de sezon pentru albine și fluturi, merită pus lângă alte perene târzii. Căprioarele și iepurii îl ocolesc, de regulă.
Frunzele uscate se foloseau odinioară pentru tabacul de prizat, care provoca strănutul.































































































