Dracaena reflexa
Asparagaceae
Cunoscută și ca: dracena reflexa, pleomele
Dracaena reflexa, cunoscută și ca dracena reflexa sau pleomele, este o plantă de apartament veșnic verde, cu creștere lentă și îngrijire simplă. Nu rezistă la îngheț, așa că la noi se ține doar în casă. Mai jos găsiți ce lumină, ce udare și ce temperaturi îi priesc.
- Lumină
- Lumină indirectă intensă, Semiumbră
- Udare
- Moderate
- Umiditate
- Moderată
- Temperatură
- 18–25 °C, min. 10 °C
- Dificultate
- Ușor de cultivat
- Înălțime
- 0,6–2 m
Îngrijire pe parcursul anului
Calendar pentru o plantă de interior în climatul Continental.
Cum arată dracaena reflexa
Dracaena reflexa face parte din familia Asparagaceae și provine din insulele vestice ale Oceanului Indian (Madagascar, Mauritius, Réunion, Seychelles, Comore, Aldabra, Chagos, Rodrigues), precum și din nord-estul Mozambicului. Este un arbust sau un arbore mic, drept, cu coroană ovală și tulpini groase, neregulate. În natură ajunge la 1,5–5 m, dar în apartament rămâne de obicei între 60 și 200 cm, pentru că crește lent.
Frunzele sunt lanceolate, lungi de 5–20 cm, cu nervuri paralele și margini întregi, dispuse spiralat în rozete dese la capătul ramurilor. Sunt verde închis, iar soiurile variegate au marginea crem sau verde-gălbui. Florile sunt mici, albe, grupate, foarte parfumate și se deschid în plină iarnă, dar nu sunt decorative. Fructele sunt boabe mici, discrete.
În Madagascar, planta este folosită în mod tradițional împotriva simptomelor malariei, a dizenteriei, a diareei și a durerilor menstruale; eficiența nu este dovedită.
Cultivare și îngrijire
Lumină și loc potrivit
Preferă lumina puternică, filtrată, fără soare direct. Suportă și semiumbra, dar în locuri prea întunecate crește subțire și rar, cu aspect pal. Soarele direct lasă pete albite sau arse pe frunze.
Temperatura optimă este între 18 și 25 °C. Afară poate fi cultivată doar în climate tropicale fără îngheț, în semiumbră; la noi rămâne în ghiveci, în casă.
Udare și umiditate
Udați când stratul de la suprafață al substratului s-a uscat. Planta tolerează o udare omisă din când în când, dar nu suportă substratul îmbibat cu apă. Între mai și august, în perioada de creștere, udați ceva mai des; în ianuarie, februarie, noiembrie și decembrie planta se odihnește și are nevoie de mai puțină apă.
Umiditatea aerului poate fi moderată. Vârfurile frunzelor se brunifică dacă aerul este prea uscat sau dacă apa de la robinet conține fluor. Folosiți apă filtrată sau de ploaie și măriți umiditatea din cameră.
Substrat și rempotare
Alegeți un amestec ușor, bine drenat, de exemplu pământ universal sau bogat în humus, cu puțin perlit sau nisip. Substratul trebuie să rămână ușor umed, dar apa să se scurgă bine.
Rempotați la doi-trei ani, în aprilie sau mai, când rădăcinile umplu ghiveciul, într-un ghiveci puțin mai mare.
Fertilizare
Între aprilie și septembrie fertilizați aproximativ la două săptămâni cu un îngrășământ lichid echilibrat. Iarna nu fertilizați.
Tăiere
În aprilie sau mai scurtați tulpinile alungite, ca planta să se ramifice. Tăierea ajută și la limitarea înălțimii.
Iarna
Țineți planta în casă, într-un loc luminos, la peste 15 °C, și reduceți udarea. Nu rezistă la îngheț și nu poate rămâne afară peste iarnă.
Înmulțire
Se înmulțește prin butași de tulpină sau prin marcotaj aerian. Perioada potrivită este mai–iulie.
Probleme frecvente
Vârfuri brune: aer uscat sau fluor din apa de la robinet. Măriți umiditatea și folosiți apă filtrată sau de ploaie.
Creștere subțire și palidă: lumină insuficientă. Mutați planta într-un loc mai luminos, fără soare direct.
Frunze galbene care cad: udare excesivă sau putrezirea rădăcinilor. Lăsați substratul să se usuce și asigurați drenajul.
Pete albite sau arse: soare direct. Oferiți lumină filtrată.
Printre dăunători pot apărea păianjenul roșu, păduchii lânoși, cochenilele și tripșii. Bolile posibile sunt putrezirea rădăcinilor și petele foliare.

























































































