Lithops
Aizoaceae
Cunoscută și ca: pietre vii, pietre vii lithops
Lithops, cunoscut și ca „pietre vii”, este o suculentă mică, care imită pietricelele din locul de baștină din sudul Africii. Crește încet și are nevoie de multă lumină, de un substrat foarte drenant și de udări făcute strict după ciclul ei de creștere. În clima noastră, cu ierni geroase, se cultivă în casă.
- Lumină
- Soare plină, Soare până la semiumbră
- Udare
- Scăzute
- Umiditate
- Scăzută
- Temperatură
- 18–27 °C, min. 4 °C
- Dificultate
- Dificultate medie
- Înălțime
- 2–5 cm
Îngrijire pe parcursul anului
Calendar pentru o plantă de interior în climatul Continental.
Cum arată lithops
Lithops este o plantă perenă, fără tulpină, formată din una sau mai multe perechi de frunze groase, unite între ele și aproape complet îngropate la nivelul solului. Fiecare cap are o despicătură la mijloc. Suprafața plană are „ferestre” translucide și desene marmorate, în gri, maro, crem sau verde, care amintesc de pietre. În fiecare an se formează o pereche nouă de frunze în interiorul celei vechi. Cu timpul, planta se divide și formează tufe mici.
În natură crește în Namibia, Africa de Sud și Botswana, pe teren stâncos și uscat, în pajiști aride, de obicei pe un anumit tip de rocă, cum sunt șistul, calcarul sau granitul. Ploile sunt rare, iar umezeala vine uneori doar din ceață și rouă.
Toamna, din despicătură apar flori asemănătoare cu cele de margaretă, galbene, albe sau portocalii, câte una la fiecare pereche de frunze. Se deschid în după-amiezile însorite și se închid noaptea. Unele specii sunt parfumate.
Cultivare și îngrijire
Lumină și loc
Lithops are nevoie de multă lumină, de exemplu la o fereastră orientată spre sud. În lumină puternică, epiderma plantei devine mai fermă și mai bine colorată. Temperatura optimă este între 18 și 27 °C. Aerul uscat nu o deranjează. Planta nu suportă înghețul: minimul tolerat este de aproximativ 4 °C, iar iarna de la noi coboară mult sub această valoare, așa că rămâne în interior.
Udarea după ciclul de creștere
Udarea urmează ritmul plantei, nu un program fix. Se udă mai ales în septembrie și octombrie, când planta crește și înflorește. Iarna nu se udă deloc, în timp ce se formează noua pereche de frunze. Vara, în perioada de repaus, solul rămâne uscat. Primăvara se udă puțin, abia după ce frunzele vechi s-au uscat.
Repausul cade în ianuarie, februarie, iunie, iulie, august și decembrie. Toleranța la secetă este foarte mare, deci o udare în plus face mai mult rău decât una omisă.
Substrat și rempotare
Substratul trebuie să fie foarte grosier și în mare parte mineral, cu pietriș mărunt, piatră ponce sau nisip. Se potrivește un amestec pentru cactuși, făcut mai aerat. Un sol care reține apa duce la crăparea și putrezirea plantelor. Rempotarea se face, dacă e nevoie, în aprilie. Ghiveciul trebuie să aibă găuri de drenaj.
Tăiere
Lithops nu se taie. Perechile vechi de frunze se lasă pe loc până se usucă singure.
Iernarea
Iarna planta se ține complet uscată și răcoroasă, dar peste aproximativ 4 °C, pentru că noua pereche de frunze se formează în interiorul celei vechi. Protecția împotriva frigului contează în perioadele ianuarie–martie și octombrie–decembrie.
Înmulțirea
Lithops se înmulțește prin semințe sau prin divizarea tufelor. Semănatul se face în casă, în martie sau aprilie. Împărțirea tufelor se face de obicei în aprilie sau mai.
Probleme frecvente
Epidermă crăpată sau spartă: de obicei din cauza udării excesive. Se udă mai rar și se folosește un substrat pietros.
Corp moale, prăbușit: putrezire din cauza umezelii. Planta se ține uscată; putregaiul este de regulă fatal.
Corp alungit și palid: lumină prea puțină. Planta se mută la soare plin.
Corp zbârcit: poate fi repaus normal sau secetă. Se așteaptă noua pereche de frunze și se udă în sezonul de creștere.





























































































