Vriesea splendens
Lutheria splendens · Bromeliaceae
Cunoscută și ca: vrisea, sabia în flăcări
Vriesea splendens (Lutheria splendens), numită și vrisea sau sabia în flăcări, este o bromeliacee de apartament cu o inflorescență roșie, ca o sabie, care ține luni la rând. Cere lumină bună, căldură, aer umed și apă în rozeta centrală. La noi se cultivă doar în casă.
- Lumină
- Lumină indirectă intensă, Semiumbră
- Udare
- Moderate
- Umiditate
- Ridicată
- Temperatură
- 16–27 °C, min. 10 °C
- Dificultate
- Dificultate medie
- Înălțime
- 40–90 cm
Îngrijire pe parcursul anului
Calendar pentru o plantă de interior în climatul Continental.
Cum arată Vriesea splendens
Este o plantă epifită, perenă, cu frunze mereu verzi. Provine din Columbia, Venezuela, Guyane și Trinidad și Tobago, unde crește în păduri tropicale umede și umbrite, la baza copacilor sau pe ramuri.
Formează o rozetă în formă de pâlnie, care face tufă și reține apă în centru. Frunzele sunt late, moi, netede, ca niște curele, lungi de până la 60 cm, cenușiu-verzui sau purpurii, cu benzi orizontale închise la culoare și margini întregi.
Dintr-o rozetă se ridică o singură inflorescență dreaptă, plată, în formă de sabie, de până la 45 cm. Este alcătuită din bractei stacojii suprapuse, din care ies flori tubulare galbene. Planta înflorește în iunie, iulie și august. Are 60–90 cm înălțime (în casă, de obicei 40–90 cm) și 45–60 cm lățime, iar creșterea este lentă. După înflorire se formează capsule uscate cu semințe mici, plumate.
Cultivare și îngrijire
Lumină și loc potrivit
Vrisea se simte bine la lumină puternică, dar indirectă, sau la semiumbră. Ferește-o de soarele direct și fierbinte.
Temperatura optimă este între 16 și 27 °C, iar minimul suportat este de 10 °C. Nu rezistă la îngheț, așa că, cu ierni în care se ajunge la -20 °C, o ții numai în interior.
Udare și umiditate
Păstrează rozeta centrală (cupa) plină cu apă curată și golește-o și clătește-o regulat, ca apa să nu stagneze. Substratul se udă astfel încât jumătatea de sus să se usuce între udări. Planta suportă prost seceta.
Între mai și septembrie are nevoie de mai multă apă. Umiditatea aerului trebuie să fie ridicată. Vârfurile brune ale frunzelor apar de obicei din cauza aerului uscat sau a apei bogate în minerale, deci folosește apă de ploaie sau filtrată.
Substrat, montare și mutare
Alege un amestec foarte aerat și acid, de exemplu scoarță pentru orhidee amestecată cu puțin pământ de ghivece. pH-ul potrivit este 5,0–6,0, iar drenajul trebuie să fie liber.
Rădăcinile sunt mici și servesc mai ales la ancorare; apa și hrana sunt preluate în principal prin frunze și prin cupa centrală. De aceea planta poate crește într-un ghiveci mic sau montată pe scoarță.
Repotarea se face rar, în aprilie–mai, numai pentru a muta mugurii sau pentru a împrospăta amestecul.
Fertilizare
Din aprilie până în septembrie hrănește planta ușor, cu îngrășământ în sfert de doză, turnat în cupă sau pulverizat pe frunze.
Tăiere
În septembrie–octombrie îndepărtează tulpina florală trecută. Rozeta mamă se taie când începe să se degradeze.
Iarna
Între noiembrie și februarie planta se odihnește. Ține-o la căldură și la lumină, iar udarea redu-o puțin.
Înmulțire
Cea mai simplă metodă este separarea mugurilor (puii), în aprilie–iunie. Se poate înmulți și din semințe, semănate în casă în martie–aprilie.
Probleme frecvente
Centrul care putrezește apare din cauza apei stagnante în cupă sau a frigului. Clătește cupa regulat și ține planta la căldură.
Vârfurile brune ale frunzelor indică aer prea uscat sau apă dură. Mărește umiditatea și folosește apă de ploaie sau filtrată.
Dacă planta mamă se usucă după înflorire, este un proces firesc; continuă cultura cu mugurii.
Printre dăunători pot apărea coșenilele și păduchii lânoși, iar printre boli putrezirea coroanei și petele pe frunze.























































































