Anthurium clarinervium
Araceae
Anthurium clarinervium are frunze catifelate, în formă de inimă, cu nervuri late de culoare crem spre verde deschis. Este o plantă de apartament originară din sudul Mexicului, care cere lumină indirectă, aer umed și un substrat foarte aerat. Dificultatea de îngrijire este în general moderată.
- Lumină
- Lumină indirectă intensă
- Udare
- Moderate
- Umiditate
- Ridicată
- Temperatură
- 21–27 °C, min. 12 °C
- Dificultate
- Dificultate medie
- Înălțime
- 30–60 cm
Îngrijire pe parcursul anului
Calendar pentru o plantă de interior în climatul Continental.
Cum arată anthurium clarinervium
Anthurium clarinervium este o plantă perenă, veșnic verde, din familia Araceae. Crește în natură ca epifită, uneori și pe sol, în Chiapas, în sudul Mexicului. Se găsește în păduri umede, perturbate, și în păduri de nori, adesea pe stânci calcaroase, la circa 760-1.160 m altitudine.
Planta are un port compact, cu tulpină scurtă și o rozetă de frunze late. Frunzele sunt verde închis, catifelate, în formă de inimă, cu nervuri late crem sau verde deschis, și se prind de tulpini groase. Înflorește câteva luni la rând, între martie și septembrie, cu flori mici pe spadice, însoțite de spată. După înflorire pot apărea fructe: boabe portocalii cu multe semințe.
Rădăcinile sunt groase, aeriene și agățătoare, tipice epifitelor, de aceea planta are nevoie de un substrat aerat.
Cultivare și îngrijire
Lumină și loc potrivit
Planta preferă lumina indirectă intensă. Într-un loc prea întunecat, nervurile își pierd culoarea și se estompează. Soarele direct arde frunzele și lasă pete maronii, deci ferește planta de razele directe.
Anthurium clarinervium se cultivă la interior. Temperatura optimă este între 21 și 27 °C. Nu rezistă la îngheț, iar minimul suportat este de aproximativ 12 °C, așa că iarna nu o scoate afară.
Udare și umiditate
Ține substratul ușor umed, dar niciodată îmbibat cu apă. Lasă să se usuce puțin stratul de la suprafață între două udări. Planta suportă prost seceta, deci nu o lăsa să se usuce complet.
Udă mai generos între aprilie și septembrie, în sezonul de creștere. Umiditatea aerului trebuie să fie ridicată; pentru a evita marginile uscate și crăpate ale frunzelor, ține-o peste 60%.
Substrat și repotare
Folosește un amestec afânat și aerat, de exemplu din scoarță, perlit și fibră de nucă de cocos. Se potrivesc scoarța de orhidee, materialul bogat în humus și un amestec fără turbă. Substratul trebuie să dreneze liber, iar pH-ul ideal este între 5,5 și 6,8. Argila grea provoacă putrezirea rădăcinilor.
Repotează planta în martie, aprilie sau mai.
Fertilizare
Fertilizează moderat, cu îngrășământ diluat, o dată la 3-4 săptămâni. Hrănește planta în sezonul de creștere, din aprilie până în septembrie.
Tăiere
Curăță și taie planta în aprilie-mai.
Înmulțire
Perioada potrivită pentru înmulțire este aprilie-iunie.
Iarna și perioada de repaus
Planta are o perioadă de repaus în ianuarie, februarie, noiembrie și decembrie. În aceste luni udă mai rar decât în sezonul de creștere și oprește fertilizarea. Păstrează-o într-o încăpere unde temperatura nu coboară sub 12 °C, departe de geamurile reci.
Probleme frecvente
Nervuri șterse: lumină prea slabă. Mută planta într-un loc cu lumină indirectă mai intensă.
Pete maronii, arse: soare direct. Ferește planta de razele directe.
Galbenire și ofilire, cu rădăcini moi: exces de apă sau substrat prea greu. Repotează în amestec aerat și udă mai puțin.
Margini uscate și crăpate: aer prea uscat. Ridică umiditatea peste 60%.
Printre bolile care pot apărea se numără arsura bacteriană, ofilirea bacteriană, putregaiurile rădăcinilor cauzate de Rhizoctonia, Phytophthora și Pythium, precum și boala „nasului negru”.
























































































