Maranta leuconeura
Marantaceae
Cunoscută și ca: planta rugăciunii
Maranta leuconeura, cunoscută și sub numele de maranta sau planta rugăciunii, se cultivă la noi doar ca plantă de apartament, pentru frunzele ei cu desen decorativ. Are cerințe moderate: lumină difuză, umiditate mare în aer și un substrat umed, dar niciodată îmbibat cu apă.
- Lumină
- Lumină indirectă intensă, Semiumbră
- Udare
- Moderate
- Umiditate
- Ridicată
- Temperatură
- 18–27 °C, min. 13 °C
- Dificultate
- Dificultate medie
- Înălțime
- 15–30 cm
Îngrijire pe parcursul anului
Calendar pentru o plantă de interior în climatul Continental.
Cum arată maranta
Maranta leuconeura face parte din familia Marantaceae și provine din pădurile tropicale din Brazilia, unde acoperă solul în umbra stratului inferior al pădurii. Este o plantă perenă, ierboasă, cu frunze persistente, joasă și tufoasă: are de obicei 15–30 cm înălțime și 30–60 cm lățime, iar tulpinile se întind pe orizontală. La nodurile tulpinilor se formează rădăcini.
Frunzele ovale și lucioase ajung la circa 12 cm lungime. Au nervuri roșii dispuse ca un os de pește și pete mai deschise sau mai închise, iar partea inferioară este de la gri-verzuie la vișinie. Ziua frunzele stau întinse, iar noaptea se ridică în sus, de unde și numele de planta rugăciunii.
Florile mici, de la albe la violete, apar pe tije subțiri, de obicei în iunie–august, dar în casă sunt rare și puțin vizibile.
Cultivare și îngrijire
Lumină și loc
Maranta se simte bine la lumină indirectă intensă sau în penumbră. Soarele direct decolorează și arde frunzele, iar lumina prea slabă estompează desenul de pe frunze.
Temperatura potrivită este între 18 și 27 °C. Planta nu rezistă la îngheț și trebuie ferită de curenți reci.
Udare și umiditate
În sezonul de creștere ține substratul uniform umed; udă mai abundent din mai până în august. Maranta nu tolerează uscarea, așa că nu lăsa ghiveciul să se usuce complet. Nu lăsa apă stagnantă în farfurie.
Aerul trebuie să fie umed. Dacă marginile frunzelor se usucă, mărește umiditatea, de exemplu cu o tavă cu pietriș, și folosește apă de ploaie sau filtrată, deoarece fluorul din apa de la robinet poate arde vârfurile.
Substrat și rempotare
Alege un amestec bogat în humus și bine drenat, de exemplu pământ de flori fără turbă amestecat cu perlit. Planta tolerează și soluri acide sau lutoase.
Rădăcinile sunt superficiale, deci ghiveciul potrivit este lat și scund, cu orificii de drenaj. Rempotarea se face în aprilie sau mai.
Fertilizare
Fertilizează lunar între aprilie și septembrie, în doză redusă față de cea recomandată pe ambalaj. Excesul de îngrășământ arde frunzele.
Iarna
Perioada de repaus durează de obicei din noiembrie până în februarie. Păstrează planta la peste 15 °C, departe de curenți reci, udă mai puțin, lăsând substratul să se usuce ușor între udări, și nu fertiliza.
Înmulțire
Cel mai simplu se înmulțește prin divizarea tufei sau prin butași de tulpină, în aprilie–mai. Se poate înmulți și din semințe, semănate în interior în aprilie.
Probleme frecvente
Margini brune și uscate: aer prea uscat sau fluor din apa de la robinet. Mărește umiditatea și folosește apă de ploaie sau filtrată.
Desen estompat pe frunze: prea mult soare sau prea puțină lumină. Mută planta la lumină indirectă intensă.
Frunze răsucite: substrat prea uscat sau aer uscat. Udă uniform și umezește aerul.
Îngălbenire și putrezire: substrat prea ud. Îmbunătățește drenajul și udă mai rar.
Dintre dăunători pot apărea păianjenul roșu și păduchii lânoși. Printre bolile posibile se numără petele foliare, virusul mozaicului castravetelui și putrezirea rădăcinilor.



















































































