Alocasia zebrina
Araceae
Alocasia zebrina este o plantă de apartament originară din Filipine, cu frunze lucioase în formă de săgeată și pețioli dungați. Nu rezistă la îngheț, așa că în clima noastră cu ierni friguroase se cultivă doar în interior.
- Lumină
- Lumină indirectă intensă, Semiumbră
- Udare
- Moderate
- Umiditate
- Ridicată
- Temperatură
- 18–27 °C, min. 12 °C
- Dificultate
- Dificultate medie
- Înălțime
- 0,5–1,2 m
Îngrijire pe parcursul anului
Calendar pentru o plantă de interior în climatul Continental.
Cum arată alocasia zebrina
Alocasia zebrina face parte din familia Araceae și este endemică în Filipine, pe insulele Luzon, Mindanao, Leyte, Samar, Biliran și Alabat. Crește sub formă de tufă erectă, dintr-un cormus, și ajunge de obicei la 60–180 cm înălțime.
Frunzele sunt lucioase, coriacee, în formă de săgeată, cu limbul de 45–100 cm lungime. Stau pe pețioli lungi, verde-pal, străbătuți de dungi verde închis spre maro, de aici și numele de zebrina.
Florile apar în perechi, au în jur de 16 cm și forma obișnuită a aroidelor, cu spată și spadix. Fructele sunt portocalii.
Cultivare și îngrijire
Udare și umiditate
Alocasia zebrina are nevoie de umiditate ridicată în aer. Substratul trebuie să rămână reavăn, dar bine drenat.
Udă mai generos în lunile mai, iunie, iulie și august, când planta crește cel mai activ. În perioada de repaus, din noiembrie până în februarie, creșterea încetinește, așa că ține cont de acest ritm și nu forța planta.
Substrat și rempotare
Alege un substrat care păstrează umezeala, dar drenează bine. Planta se cultivă în ghiveci.
Rempotează în aprilie sau mai. Cormusul produce cormuși laterali, așa că în timp tufa se îndesește și poate avea nevoie de mai mult spațiu.
Fertilizare
Fertilizează între aprilie și septembrie, în perioada de creștere. Peste iarnă, în lunile de repaus, nu este nevoie de fertilizare.
Tăiere
Curățarea plantei se face în aprilie–mai, odată cu începutul sezonului de creștere.
Înmulțire
Alocasia zebrina se înmulțește prin cormuși laterali (bulbi laterali) și prin divizarea tufei. Perioada potrivită este aprilie–iunie.
În mod obișnuit, înmulțirea se face în același timp cu rempotarea, când rădăcinile sunt oricum scoase din ghiveci.
Iarna
Planta nu este rezistentă la îngheț și nu poate rămâne afară în iernile noastre. Cea mai scăzută temperatură pe care o suportă este de 12 °C, mult peste minimele obișnuite de iarnă, de până la −20 °C. Păstrează-o tot anul în casă.
În noiembrie, decembrie, ianuarie și februarie planta se odihnește, deci nu te aștepta la creștere nouă în acest interval.
























































































