Pachysandra
Pachysandra terminalis · Buxaceae
Cunoscută și ca: pachysandra japoneză
Pachysandra (pachysandra japoneză, Pachysandra terminalis) este o plantă acoperitoare de sol veșnic verde, ideală pentru locurile umbrite din grădină. Este rezistentă la ger, crește lent și, după câțiva ani, formează un covor des de frunze lucioase. Este ușor de îngrijit dacă are umbră și un sol reavăn.
- Lumină
- Semiumbră, Umbră
- Udare
- Moderate
- Umiditate
- Moderată
- Temperatură
- 10–24 °C, min. -33 °C
- Dificultate
- Ușor de cultivat
- Înălțime
- 10–30 cm
Îngrijire pe parcursul anului
Calendar pentru climatul Continental.
Cum arată pachysandra
Pachysandra este un subarbust peren, veșnic verde, scund, care se întinde prin rizomi și formează colonii dense. Ajunge de obicei la 10-30 cm înălțime și se întinde pe 30-60 cm. Crește lent.
Frunzele sunt verzi, lucioase, dințate, obovate până la alungite, de 5-10 cm lungime, grupate în rozete la vârful tulpinilor. Pot îngălbeni la soare sau în timpul iernii.
Florile sunt mici, albe, fără petale, adunate în spice erecte deasupra frunzișului, din martie până în aprilie, uneori până la începutul verii. Sunt parfumate și atrag albinele. Fructul, rar, este o drupă albicioasă de sub 2,5 cm. Planta este rezistentă la cerbi și iepuri.
Provine din Japonia, Coreea, China și Sahalin. În Statele Unite și Canada este considerată foarte invazivă, pentru că sufocă plantele native cu rizomii ei. De aceea merită să-i alegi cu grijă locul și să-i limitezi spațiul.
Cultivare și îngrijire
Lumină și loc potrivit
Pachysandra se simte cel mai bine la semiumbră sau umbră deplină, de exemplu sub arbori sau pe latura umbrită a casei. La soare puternic sau în bătaia vântului frunzele se decolorează și îngălbenesc. Dacă observi asta, caută un loc mai umbrit și adăpostit.
Udare
Preferă un sol umed uniform. Odată bine înrădăcinată, suportă perioade scurte de uscăciune, dar toleranța la secetă este mică. Udă mai des în iunie, iulie și august.
Udă la bază, nu peste frunze: frunzișul des și ud favorizează bolile.
Sol și replantare
Cel mai bine crește într-un lut reavăn, bine drenat, acid, bogat în humus. Tolerează și un sol neutru până la ușor alcalin (pH aproximativ 5-7,5).
Pentru replantare, împarte tufele. Momentul potrivit este aprilie sau mai.
Fertilizare
Planta este pretențioasă la fertilitatea solului. Aplică regulat compost sau îngrășământ organic, în special în martie și aprilie.
Tăiere
Tăierea se face în aprilie sau mai. Pentru a întineri covorul, îl poți cosi sau tăia scurt. Dacă apare pătarea frunzelor, rărește plantația ca aerul să circule mai bine.
Plantare
Plantează în aprilie, mai sau septembrie. Lasă 15-30 cm între plante. Un covor compact se formează în aproximativ trei ani, deci ai nevoie de răbdare.
Iarna
Pachysandra este foarte rezistentă la ger, suportă până la aproximativ -33 °C, și nu are nevoie de protecție. Repausul vegetativ este în decembrie, ianuarie și februarie.
Înmulțire
Se înmulțește prin diviziune, butași de tulpină sau rizomi. Perioada potrivită este aprilie-iunie.
Probleme frecvente
Frunze decolorate sau galbene: prea mult soare sau vânt. Mută planta la umbră și la adăpost.
Frunze cu pete maronii: pătarea frunzelor, apărută în frunziș des și ud. Rărește plantele și udă la bază.
Cruste albe pe frunze: cochenila evonimului. Taie porțiunile afectate și tratează cu ulei horticol.
Putregaiul rădăcinilor poate apărea, de asemenea, la exces de umezeală.
































































































