Helleborus niger
Ranunculaceae
Cunoscută și ca: trandafirul de Crăciun, spânz negru
Helleborus niger, cunoscut și ca trandafirul de Crăciun, spânz negru sau spânz, este o perenă veșnic verde care înflorește când grădina e încă adormită, între decembrie și martie. Rămâne scundă, la 23-30 cm, crește încet și preferă umbra ușoară și solul alcalin. Toate părțile plantei sunt toxice.
- Lumină
- Semiumbră, Umbră
- Udare
- Moderate
- Umiditate
- Moderată
- Temperatură
- 5–18 °C, min. -30 °C
- Dificultate
- Dificultate medie
- Înălțime
- 23–30 cm
Îngrijire pe parcursul anului
Calendar pentru climatul Continental.
Helleborus niger în câteva cuvinte
Este o plantă erbacee perenă, cu frunze persistente, care formează tufe compacte. Frunzele bazale sunt verde închis, coriacee, lucioase, împărțite palmat în 7-9 foliole dințate, prinse pe pețioli lungi. Rizomul este gros, cu rădăcini închise la culoare, aproape negre.
Florile sunt mari, în formă de cupă, de până la circa 8 cm în diametru, cu sepale albe, uneori ușor rozalii, și un smoc de stamine galbene. Apar pe tulpini florale scurte, din decembrie până în martie. După înflorire se formează ciorchini de capsule verzi, cărnoase, cu vârf ascuțit, înconjurate de sepale persistente.
În natură crește în munții Europei centrale și de sud: în estul Alpilor nordici și în Alpii sudici, în Austria, Bavaria (Germania), Elveția, Slovenia, Croația și nordul Italiei. Trăiește de obicei în păduri montane și pe versanți stâncoși calcaroși, până la aproximativ 1900 m. Florile timpurii sunt o sursă de nectar pentru insecte, iar planta este în general ocolită de cerbi și iepuri.
Cultivare și îngrijire
Locul potrivit
Preferă umbra parțială sau lumina filtrată și nu suportă bine nici soarele puternic de iarnă, nici soarele plin. Un colț adăpostit, sub arbuști sau copaci cu frunze căzătoare, este alegerea cea mai sigură. Cu înălțimea de 23-30 cm, se potrivește la marginea grupurilor de arbuști sau ca plantă acoperitoare de sol.
Udare
Necesarul de apă este moderat. Solul trebuie să rămână umed, dar bine drenat. În iulie și august, când planta intră într-o perioadă de repaus, are nevoie de mai multă apă, deoarece seceta o slăbește și îi reduce înflorirea.
Sol și rempotare
Are nevoie de sol umed, bogat în humus, cu reacție neutră spre alcalină, cu pH între aproximativ 6,5 și 8. În argilă grea sau în sol nisipos ușor se amestecă mraniță de frunze, iar solul acid se corectează cu calcar.
La plantele din ghiveci, rempotarea se face în septembrie sau octombrie.
Fertilizare
Fertilizarea se face în martie și în septembrie.
Tăiere
În noiembrie sau decembrie se taie frunzele vechi sau deteriorate. Astfel florile se văd mai bine, iar tufa arată îngrijit în sezonul de înflorire.
Plantare
Se plantează în martie-aprilie sau în septembrie-octombrie, într-un loc umbrit și adăpostit, sub arbuști sau copaci cu frunze căzătoare. După ce s-a prins, planta se lasă pe loc și nu se mută, pentru că rezistă cel mai bine nederanjată.
Iarna
Helleborus niger este rezistent la îngheț și suportă până la aproximativ -30 °C, deci iernile obișnuite, cu minime în jur de -20 °C, nu sunt o problemă în aer liber.
Înmulțire
Se înmulțește prin semințe sau prin împărțirea tufei. Semănatul se face în iunie-iulie, iar împărțirea în septembrie-octombrie. Fiind o plantă cu creștere lentă, are nevoie de răbdare până la prima înflorire.
Probleme frecvente
Petele negre pe frunze și tulpini pot indica pătarea frunzelor, produsă de o ciupercă, sau boala „hellebore black death”, produsă de un virus. Se îndepărtează frunzele afectate, iar plantele grav infectate se distrug.
Dacă planta înflorește slab sau se debilitează, cauzele posibile sunt solul acid, soarele plin sau seceta. Se adaugă calcar și mraniță de frunze, iar planta se mută la umbră ușoară.
Siguranță
Toxice pentru pisici și câini- Pisici
- Toxică
- Câini
- Toxică
- Cai
- Toxică
Helleborus niger este toxic pentru pisici, câini, cai și oameni. Toate părțile plantei sunt toxice, inclusiv rădăcinile și seva. Conține glicozide cardiace, bufadienolide, saponine și protoanemonină. La animale pot apărea salivație, dureri abdominale, vărsături, diaree, colici și apatie. La oameni, simptomele includ senzație de arsură în gură, crampe și manifestări nervoase, iar seva poate irita pielea. Aceasta este doar informație generală, nu sfat veterinar sau medical. Dacă aveți dubii, întrebați un medic veterinar sau un medic.
Sursă: ASPCA Toxic and Non-Toxic Plants, North Carolina Extension Gardener Plant Toolbox
































































































