Lăcrămioare
Convallaria majalis · Asparagaceae
Cunoscută și ca: lăcrămioară, ghiocei de vale
Lăcrămioarele, numite și mărgăritar, formează în timp un covor des sub arbori și pe locurile umbrite. Florile albe, parfumate, apar în mai și iunie, iar planta rezistă fără probleme la iernile geroase. Toate părțile ei sunt toxice, ceea ce contează mai ales dacă ai copii sau animale.
- Lumină
- Semiumbră, Umbră
- Udare
- Moderate
- Umiditate
- Moderată
- Temperatură
- 10–22 °C, min. -36 °C
- Dificultate
- Ușor de cultivat
- Înălțime
- 15–35 cm
Îngrijire pe parcursul anului
Calendar pentru climatul Continental.
Cum arată lăcrămioarele
Convallaria majalis face parte din familia Asparagaceae și este o plantă perenă ierboasă. Crește lent și ajunge la 15–35 cm înălțime, iar o tufă se întinde pe 30–60 cm. Rizomii subterani se răspândesc și formează un covor des, din care se ridică lăstari verticali cu frunze.
Fiecare lăstar are două frunze bazale, rar trei, eliptice sau îngust ovate, verzi, cu nervuri paralele și margine întreagă. Frunzele înfășoară o tijă scurtă. Florile apar în mai–iunie, într-un racem unilateral cu 6–12 clopoței albi, aplecați, parfumați, cu șase lobi răsfrânți.
Fructul este o bobiță rotundă, roșu-portocalie, de 5–7 mm, cu câteva semințe. Se formează rar și este otrăvitoare.
În natură, planta crește în păduri și locuri semiumbrite, pe soluri nisipoase sau lutoase fine, acide sau alcaline, iar pe alocuri și în mlaștini. Este originară din Europa (în mare parte lipsește din zona mediteraneană), din Asia de vest și din Asia de nord.
Cultivare și îngrijire
Lumină și loc potrivit
Lăcrămioarele preferă umbra parțială sau umbra deplină, într-o lumină filtrată. Prea mult soare arde frunzele. Se potrivesc sub arbori și arbuști, ca plantă de acoperire a solului, în grădini de stâncă și ca floare tăiată.
Planta se răspândește agresiv prin rizomi și poate înăbuși alte plante. Alege-i un loc unde are voie să se extindă sau limitează-i marginile din când în când. Căprioarele și iepurii o evită.
Udare
Ține solul constant umed. Odată înrădăcinate, lăcrămioarele suportă seceta de vară și solurile uscate. Udarea mai deasă se face în iunie, iulie și august. Frunzele cu margini uscate, arse, indică de obicei prea mult soare sau sol uscat.
Sol și împărțirea tufelor
Cel mai bine merge un sol umed, bogat în humus, bine drenat, cu pH între 5,5 și 7,5. Se descurcă și pe lut, iar argila grea este tolerată. În fiecare toamnă se așterne un strat de mulci.
Tufele îmbătrânite sau prea dese se împart în septembrie–octombrie.
Fertilizare
Nu are nevoie de multe. În octombrie, presară deasupra compost sau frunze descompuse. De obicei, restul nu este necesar.
Tăiere
Tăierea se face în martie. Planta este ierboasă: frunzele se usucă iarna, iar rizomii dau lăstari noi primăvara. Dacă apar pete pe frunze, îndepărtează frunzișul afectat.
Plantare
Rizomii se plantează în martie, septembrie sau octombrie, cu vârfurile la circa 7 cm adâncime. Pentru un covor des, plantează-i aproape unul de altul.
Dacă vrei să obții fructe, amestecă clone diferite genetic. Oricum, fructele se formează rar.
Iarna
Lăcrămioarele sunt complet rezistente la ger. Suportă până la -36 °C, iar iernile obișnuite de aici ajung la aproximativ -20 °C. Frunzișul se usucă în timpul iernii, iar planta se odihnește în noiembrie–februarie. Rizomii pornesc din nou primăvara, deci nu e nevoie de adăpost.
Înmulțire
Cea mai simplă metodă este împărțirea tufelor sau a rizomilor, în septembrie–octombrie. Se poate înmulți și din semințe, semănate în aceleași luni, dar creșterea este lentă.
Probleme frecvente
Marginile frunzelor brune, arse: prea mult soare sau sol uscat. Mută planta la umbră și udă în perioadele uscate.
Pete pe frunze: petele fungice apar pe vreme umedă. Taie frunzele afectate și îmbunătățește circulația aerului. Printre bolile posibile se numără și rugina.
Puține flori sau deloc: tufele sunt prea dese și vechi, sau umbra este prea adâncă. Împarte tufele toamna.
Floare tăiată
Lăcrămioarele se pot tăia pentru buchete în mai, când înfloresc. Parfumul este plăcut, dar planta nu este comestibilă.
Siguranță
Toxice pentru pisici și câini- Pisici
- Toxică
- Câini
- Toxică
- Cai
- Toxică
- Oameni
- Toxică
Lăcrămioarele sunt toxice pentru pisici, câini, cai și oameni. Toate părțile plantei sunt toxice, în special bobițele. Substanțele implicate sunt cardenolidele, convalarina și glicozidele cardiotonice. Simptomele includ vărsături, dureri abdominale, bătăi neregulate sau lente ale inimii, tensiune scăzută, dezorientare, convulsii și comă. Acestea sunt doar informații, nu sfaturi medicale sau veterinare. Dacă ai dubii, întreabă un medic veterinar sau un medic.
Sursă: ASPCA Toxic and Non-Toxic Plants, North Carolina Extension Gardener Plant Toolbox, English Wikipedia

















































































