Pennisetum
Cenchrus alopecuroides · Poaceae
Cunoscută și ca: pennisetum alopecuroides, iarba fântânii
Pennisetum, numit și iarba fântânii, este o graminee decorativă care formează o tufă arcuită, asemănătoare unui jet de fântână, și înflorește din iulie până în octombrie. Preferă soarele și un sol bine drenat și suportă bine seceta odată instalat. Se taie la sfârșit de iarnă, iar la plantare merită alese soiuri sterile.
- Lumină
- Soare plină, Soare până la semiumbră
- Udare
- Moderate
- Umiditate
- Moderată
- Temperatură
- 15–30 °C, min. -23 °C
- Dificultate
- Ușor de cultivat
- Înălțime
- 0,6–1,2 m
Îngrijire pe parcursul anului
Calendar pentru climatul Continental.
Cum arată pennisetum
Pennisetum, cunoscut și ca Cenchrus alopecuroides sau Pennisetum alopecuroides, este o graminee perenă din familia Poaceae. Este originar din estul și sud-estul Asiei (China, Japonia, Coreea, Taiwan, Asia de Sud-Est) și din Australia, unde crește în pajiști deschise și în savană.
Formează o tufă deasă, erectă spre arcuită, înaltă de 60–120 cm și la fel de lată. Ritmul de creștere este moderat. Frunzele sunt înguste, liniare, de 10–50 cm lungime, de un verde deschis, și devin galbene sau bronz toamna, apoi se usucă pe parcursul iernii.
Din mijlocul verii până toamna apar spice ca niște perii de sticlă, formate din spiculețe cu peri fini. Încep verzi, apoi capătă nuanțe de roșu-violet, auriu-brun sau roz-argintiu.
Cultivare și îngrijire
Lumină și loc potrivit
Cel mai bine crește la soare plin. Tolerează și semiumbra, dar înflorește mai puțin. Într-o umbră prea deasă tufa se culcă și face puține spice, iar remediul este mutarea într-un loc însorit.
Lasă între plante aproximativ 90 cm, pentru ca tufele să-și poată dezvolta forma de fântână.
Udare
Pennisetum are nevoi moderate de apă și acceptă un sol de la uscat la umed. După ce s-a înrădăcinat bine, rezistă bine la secetă, așa că nu necesită udări dese.
Sol, fertilizare și transplantare
Se adaptează la multe tipuri de sol, de preferat bine drenat și cu puțină materie organică, de tip lutos sau bogat în humus.
Calendarul de îngrijire indică aprilie pentru fertilizare și, la plantele ținute în ghiveci, tot aprilie pentru transplantare.
Tăierea
Frunzișul se taie la nivelul solului la sfârșitul iernii, în februarie–martie. Până atunci îl poți lăsa pe loc: tufele uscate rămân decorative peste iarnă.
Plantare și semănat
Plantarea se face primăvara, în aprilie–mai, într-un loc însorit. Dacă alegi soiuri sterile, eviți apariția puieților nedoriți.
Poți semăna în aprilie–mai, direct la locul de creștere, sau în martie, în interior, și apoi muta răsadurile afară în aprilie–mai.
Iarna
Pennisetum este rezistent la îngheț și poate rămâne afară în climatul nostru. Poate supraviețui până la aproximativ -23 °C, iar iernile obișnuite coboară spre -20 °C, deci marja nu este foarte mare. Lasă frunzișul în picioare peste iarnă și taie-l abia la sfârșitul ei. Ianuarie, februarie, noiembrie și decembrie sunt lunile de repaus ale plantei.
Înmulțire
Se înmulțește prin semințe sau prin divizarea tufei. Perioada potrivită pentru înmulțire este aprilie–mai.
Probleme frecvente
Formele fertile se răspândesc singure și dau puieți nedoriți. Semințele mici, maronii, se desprind după primele înghețuri puternice și se agață cu peri de haine și de blana animalelor. În unele regiuni planta a scăpat din grădini, de aceea soiurile sterile sunt mai sigure. Dacă ai o formă fertilă, taie spicele înainte să se desprindă semințele.
Dacă tufa se culcă și face puține flori, cauza este de obicei umbra prea deasă, iar soluția este mutarea la soare plin.
Utilizare
Spicele se pot folosi ca flori tăiate, în august–septembrie. În grădină, semințele atrag păsările cântătoare, iar planta este ocolită de căprioare.






























































































