Festuca glauca
Poaceae
Cunoscută și ca: păiuș albastru
Festuca glauca, cunoscută și ca păiuș albastru sau festuca, este o graminee ornamentală mică, cu frunze fine, albăstrui, care formează tufe compacte. Se descurcă bine la soare, pe sol sărac și bine drenat, și rezistă la iernile geroase. Nu cere multă îngrijire, dar are nevoie de o împărțire periodică a tufelor.
- Lumină
- Soare plină, Soare până la semiumbră
- Udare
- Scăzute
- Umiditate
- Scăzută
- Temperatură
- 10–24 °C, min. -30 °C
- Dificultate
- Ușor de cultivat
- Înălțime
- 20–30 cm
Îngrijire pe parcursul anului
Calendar pentru climatul Continental.
Cum arată păiușul albastru
Festuca glauca face parte din familia Poaceae. Este o graminee perenă, semipersistentă, care formează o tufă deasă, rotunjită ca o cupolă, cu frunze înguste, în parte erecte, în parte arcuite, asemănătoare cu țepii unui arici. De obicei ajunge la 20-30 cm înălțime și la 30-45 cm lățime.
În iunie și iulie apar flori discrete, verzi cu nuanțe purpurii, grupate în panicule deasupra frunzișului. Ele sunt urmate de spice brune, asemănătoare cu cele de grâu, din ale căror semințe plantele se pot semăna singure. Plantele atrag fluturi, iar căprioarele și iepurii le ocolesc, de regulă.
Păiușul albastru are viață relativ scurtă: după câțiva ani, centrul tufei tinde să se usuce.
Cultivare și îngrijire
Lumină și loc potrivit
Cea mai frumoasă culoare albastră a frunzelor o are la soare plin. Suportă și o umbră ușoară, dar în acest caz culoarea tufei poate fi mai estompată. Este o plantă potrivită pentru alpinarii, pentru marginea straturilor și ca plantă acoperitoare. Rezistă bine și într-un loc cu aer uscat.
Udarea
Udați puțin. Plantele preferă o udare regulată, dar suportă bine seceta. Cel mai mult le dăunează solul îmbibat cu apă, așa că lăsați pământul să se zvânte între udări.
Vara, vremea caldă și umedă sau solul îmbibat cu apă pot duce la înbrunirea și degradarea tufei. În asemenea situații, îmbunătățiți drenajul și reduceți udarea.
Sol și împărțirea tufelor
Alegeți un sol sărac sau mijlociu, bine drenat: nisipos, pietros sau lutos, cu pH între aproximativ 5,5 și 8. Solul îmbibat cu apă sau cu drenaj slab nu este tolerat.
Tufele se scot din pământ, se împart și se replantează la fiecare 2-3 ani. Pentru plantele din ghiveci, perioada potrivită este martie-aprilie.
Fertilizarea
Are nevoie de puțin îngrășământ sau deloc și se mulțumește cu un sol sărac.
Tunderea
Dacă tufa arată neîngrijit, tăiați frunzele uscate la circa 4 cm deasupra solului. Se face în februarie-martie.
Plantarea
Plantați la soare, într-un sol bine drenat, la câte 30 cm distanță între tufe. Perioadele potrivite sunt aprilie-mai și septembrie. Între tufe apar buruieni, pe care e bine să le îndepărtați.
Păiușul albastru crește bine și în ghivece sau jardiniere, inclusiv pe balcon.
Iarna
Planta este rezistentă la ger și suportă până la aproximativ -30 °C, deci iernează afară fără protecție. În ierni foarte aspre, frunzele se pot rumeni; tăiați-le la sfârșitul iernii. Ianuarie, februarie și decembrie sunt luni de repaus.
Înmulțirea
Cea mai simplă metodă este împărțirea tufei, în martie-aprilie sau în septembrie. Din semințe, se poate semăna în aprilie-mai direct pe locul definitiv sau în martie, la adăpost, pentru răsaduri.
Probleme frecvente
Centrul uscat al tufei: se datorează vârstei, pentru că este o graminee cu viață scurtă. Scoateți tufa și împărțiți-o la fiecare 2-3 ani.
Înbrunirea sau declinul tufei vara: apar pe vreme caldă și umedă sau pe sol îmbibat cu apă. Îmbunătățiți drenajul și evitați udarea în exces.






























































































