Iarba de pampas (Cortaderia selloana) cu panicule înalte alb-argintii deasupra unui smoc des de frunze arcuite

Foto: zebedeugalinha, CC BY 4.0, iNaturalist

Foto: zebedeugalinha, CC BY 4.0, iNaturalist

Foto: Alexkom000, CC BY 4.0, Wikimedia Commons

Foto: Alexkom000, CC BY 4.0, Wikimedia Commons

Foto: www.Pixel.la Free Stock Photos, CC0, Wikimedia Commons

Foto: Ewen Cameron, CC BY 4.0, Wikimedia Commons

Ierburi ornamentale și bambusPlante perene

Iarba de pampas

Cortaderia selloana · Poaceae

Cunoscută și ca: cortaderia, pampas, Iarbă de Pampas

Sigur pentru pisici și câini · detalii ↓

Iarba de pampas (Cortaderia selloana, numită și cortaderia sau pampas) este o gramineă perenă, mare și viguroasă, cu panicule înalte, argintii. Se simte bine la soare și aproape în orice sol, dar la iernile cu îngheț din clima noastră are nevoie de protecție.

Lumină: Soare plină, Soare până la semiumbră
Udare: Moderate
Umiditate: Moderată
Temperatură: 15–28 °C, min. -15 °C
Dificultate: Ușor de cultivat
Înălțime: 1,8–4 m

Îngrijire pe parcursul anului

Calendar pentru climatul Continental.

Semănare în interiorPlantare în exteriorTăiereÎnmulțireFertilizareMai multă apăÎnflorireRecoltareProtecție împotriva înghețuluiPerioadă de repaus

Când se efectueazăPerioadă de repausLuna curentă

Cum arată iarba de pampas

Iarba de pampas formează un smoc des și arcuit, cu aspect de tufă mare, și panicule verticale. De regulă crește repede și ajunge la 180-400 cm înălțime și la 180-300 cm lățime, deci are nevoie de loc.

Frunzele sunt lungi și înguste, de peste un metru, verzi, arcuite, cu margini zimțate foarte ascuțite. De obicei rămân verzi și iarna. Paniculele sunt înalte, pufoase, alb-argintii, uneori cu o ușoară nuanță roz sau crem, și apar deasupra frunzișului. Plantele femele au panicule mai spectaculoase.

Specia vine din sudul Americii de Sud (Argentina, Chile, Uruguay, Paraguay, Bolivia și sudul Braziliei), unde crește pe soluri umede de lângă ape, în pampas și în regiuni de pădure subtropicală, cu multă lumină.

Cultivare și îngrijire

Lumină și loc potrivit

Pentru panicule cât mai bogate, iarba de pampas are nevoie de soare plin. Suportă și umbră ușoară, dar înflorește mai puțin spectaculos.

Alege un loc spațios, unde poate crește singură, ca plantă solitară. Frunzele sunt tăioase, așa că nu o planta lângă alei înguste sau locuri de joacă.

Udarea

Cerința de apă este moderată. Cât timp planta se înrădăcinează, udă-o generos în sezonul de creștere. După aceea rezistă bine la perioade uscate, pentru că toleranța la secetă este mare.

În lunile iunie, iulie și august, când e cel mai cald, ține solul mai umed decât în restul anului.

Solul

Iarba de pampas tolerează aproape orice sol: lutos, nisipos, argilos sau pământ universal, chiar și pe locuri nisipoase. Pe cât posibil, solul ar trebui să fie umed, dar bine drenat. pH-ul potrivit este de aproximativ 5,5-8.

Fertilizarea

Planta răspunde bine la o hrănire generoasă în sezonul de creștere. Fertilizează în aprilie, mai și iunie.

Tăierea

Smocul se taie complet, drastic, spre sfârșitul iernii, înainte de pornirea noii creșteri, adică în martie-aprilie.

Poartă mănuși și haine cu mâneci lungi, fiindcă marginile frunzelor sunt tăioase ca briciul.

Plantarea

Plantează iarba de pampas în mai. Ca plantă solitară, lasă cam 3 m între exemplare.

Dacă o semeni din semințe, semănatul în interior se face în martie-aprilie.

Iernarea

Iarba de pampas rezistă, în general, până la aproximativ -15 °C, iar iernile de la noi pot coborî spre -20 °C. De aceea nu este pe deplin rezistentă la ger în aer liber și are nevoie de protecție împotriva înghețului, pe care o pregătești în noiembrie.

Planta este în repaus în ianuarie, februarie, noiembrie și decembrie.

Înmulțirea

Se înmulțește prin divizarea smocului, cel mai bine în aprilie, sau din semințe.

Probleme frecvente

Semințele se răspândesc cu vântul din panicule, iar în multe regiuni temperate și calde specia a devenit invazivă, mai ales pe teren umed și deranjat. Dacă vezi puieți răsăriți singuri, taie paniculele și pune-le în sac înainte să se coacă semințele.

Marginile frunzelor pot tăia pielea. Remediul este simplu: mănuși și mâneci lungi.

O boală menționată este fuzarioza inflorescenței (Fusarium).

Planta este ocolită de cerbi și oferă adăpost animalelor mici.

Folosirea paniculelor

Paniculele se pot folosi ca flori tăiate. Înfloresc în august, septembrie și octombrie, iar recoltarea se face în septembrie-octombrie.

Planta nu este comestibilă.

Siguranță

Sigur pentru pisici și câini

Pisici: Netoxică
Câini: Netoxică
Cai: Netoxică

Iarba de pampas nu este toxică pentru pisici, câini, cai și oameni, iar nicio parte a plantei nu este listată ca toxică. Aceasta este doar informație generală, nu sfat veterinar sau medical; dacă ai dubii, întreabă un medic veterinar sau un medic.

Sursă: ASPCA Toxic and Non-Toxic Plants, North Carolina Extension Gardener Plant Toolbox

Întrebări frecvente

Când se taie iarba de pampas?

Spre sfârșitul iernii, în martie-aprilie, înainte de pornirea noii creșteri. Taie tot smocul drastic și poartă mănuși și mâneci lungi.

Rezistă iarba de pampas iarna afară?

Rezistă în general până la aproximativ -15 °C, dar iernile pot ajunge la -20 °C. De aceea are nevoie de protecție împotriva înghețului, pregătită în noiembrie.

De cât spațiu are nevoie iarba de pampas?

Ca plantă solitară, aproximativ 3 m între exemplare. Ajunge la 180-400 cm înălțime și 180-300 cm lățime.

Cum se înmulțește iarba de pampas?

Prin divizarea smocului, cel mai bine în aprilie, sau din semințe, semănate în interior în martie-aprilie.

Este iarba de pampas toxică pentru câini și pisici?

Nu, nu este toxică pentru câini, pisici sau cai. Este doar informație generală, nu sfat veterinar; dacă ai dubii, întreabă medicul veterinar.

De ce apar puieți de iarbă de pampas în grădină?

Semințele din panicule sunt purtate de vânt. Taie și pune în sac paniculele înainte să se coacă, ca să limitezi răspândirea.