Papirus
Cyperus papyrus · Cyperaceae
Cunoscută și ca: papyrus
Papirusul (Cyperus papyrus, numit și papyrus) este o plantă acvatică înaltă, cu tulpini triunghiulare terminate într-un smoc de raze fine. La noi nu rezistă iarna afară, așa că se cultivă în ghiveci: vara pe balcon sau lângă un bazin, iarna în casă. Are nevoie de soare, căldură și un sol mereu ud.
- Lumină
- Soare plină, Soare până la semiumbră
- Udare
- Acvatice
- Umiditate
- Ridicată
- Temperatură
- 20–30 °C, min. 0 °C
- Dificultate
- Dificultate medie
- Înălțime
- 1,5–5 m
Îngrijire pe parcursul anului
Calendar pentru climatul Continental.
Cum arată papirusul
Papirusul este o plantă perenă din familia Cyperaceae, originară din Africa, inclusiv zona Nilului și Madagascar, dar și din unele regiuni mediteraneene, precum Sicilia și Levantul. În natură crește în mlaștini inundate și pe malurile lacurilor și râurilor, în plin soare, formând pâlcuri dese în apă mică.
Este o tufă erectă, cu tulpini triunghiulare fără frunze, care pornesc din rizomi groși și lemnoși. Frunzele adevărate sunt reduse la solzi hârtioși, brun-roșcați, la baza tulpinii. Fotosinteza se face în tulpinile verzi, care se termină într-un smoc de raze subțiri, filiforme. Planta crește repede și ajunge de obicei între 1,5 și 5 m înălțime și 60-120 cm lățime.
În iulie, august și septembrie apar umbelele cu peste 100 de raze subțiri, purtând ciorchini mici de flori verzui-brune. Fructele sunt uscate, brune, asemănătoare unor nucule.
Cultivare și îngrijire
Lumină și loc
Papirusul preferă soarele plin, dar suportă și semiumbra. În casă are nevoie de o fereastră însorită. Temperatura optimă este între 20 și 30 °C.
Alege un loc adăpostit de vânt, pentru că rafalele pot rupe tulpinile.
Udare și umiditate
Este o plantă de apă: pământul trebuie ținut tot timpul ud. În ghivece, rădăcinile pot sta în apă de până la aproximativ 15 cm adâncime. Nu suportă uscarea, iar vârfurile brune și tulpinile uscate sunt primul semn că pământul s-a uscat.
Din mai până în septembrie are nevoie de cea mai multă apă. În lunile de repaus, ianuarie, februarie, noiembrie și decembrie, ține-l în continuare umed, conform condițiilor de iernare descrise mai jos. Preferă umiditate ridicată a aerului.
Sol și rempotare
Se potrivește un pământ greu, lutos, sau compost pentru plante acvatice, menținut saturat cu apă. Tolerează solul îmbibat, chiar mlăștinos.
Rempotează în aprilie sau mai, când centrul tufei începe să se usuce. Împarte atunci rizomii și replantează porțiunile sănătoase.
Fertilizare
Papirusul crește repede, așa că îl poți fertiliza în perioada de vegetație, din mai până în august. În restul anului nu e nevoie.
Tăiere
Toamna, în octombrie sau noiembrie, taie tulpinile uscate cât mai aproape de rizom.
Plantare
Scoate planta afară în mai sau iunie, în ghiveci sau în apă mică, într-un loc adăpostit. Vântul îi poate deteriora tulpinile.
Iernarea
Papirusul nu rezistă la îngheț; limita de supraviețuire este în jur de 0 °C, iar iernile de la noi coboară mult sub această valoare. Adu-l în casă înainte de îngheț sau când temperatura scade sub aproximativ 4 °C.
Pune ghiveciul într-un vas cu apă, la o fereastră însorită, la 15-18 °C.
Înmulțire
Cea mai simplă metodă este împărțirea tufei, în aprilie sau mai, odată cu rempotarea. Se poate înmulți și din semințe: semănatul în casă se face în februarie sau martie, iar semănatul obișnuit în martie sau aprilie.
Probleme frecvente
Centrul tufei devine brun și moare: rizomii sunt prea înghesuiți. Împarte tufa și rempotează.
Vârfuri brune și tulpini uscate: pământul s-a uscat. Ține ghiveciul permanent într-un vas cu apă.
Utilizări
Papirusul este potrivit pentru ghivece mari, pentru marginea bazinelor și pentru zone umede. Tulpinile cu smoc se pot folosi în buchete.
Unele părți ale plantei sunt comestibile. În Egiptul antic era folosit în medicină și ca tămâie.
















































































