Pistia
Pistia stratiotes · Araceae
Cunoscută și ca: salata de apa
Pistia (Pistia stratiotes), numită și salata de apă, este o plantă plutitoare cu rozete catifelate, asemănătoare unei salate mici. La noi nu rezistă iarna în aer liber, așa că se ține vara pe balcon, într-un bazin sau vas cu apă, iar iarna în interior. Este ușor de crescut, dar se înmulțește repede și nu trebuie să ajungă niciodată în ape naturale.
- Lumină
- Soare plină, Soare până la semiumbră
- Udare
- Acvatice
- Umiditate
- Ridicată
- Temperatură
- 22–30 °C, min. 5 °C
- Dificultate
- Ușor de cultivat
- Înălțime
- 5–25 cm
Îngrijire pe parcursul anului
Calendar pentru climatul Continental.
Cum arată pistia
Pistia face parte din familia Araceae și este o plantă acvatică perenă, cu frunziș care rămâne verde tot anul. Formează o rozetă liberă care plutește la suprafața apei, înaltă de obicei între 5 și 25 cm și lată între 10 și 30 cm.
Frunzele sunt spongioase, catifelate, în formă de pană, cu nervuri paralele și margini ondulate, în nuanțe de verde cu reflexe argintii. Sunt acoperite cu peri albi scurți, care rețin aer și ajută planta să plutească. Dedesubt atârnă rădăcini subțiri, ca niște pene. Fructele sunt bace ovale mici, verzi, aproape nevăzute.
În natură crește în ape stătătoare sau cu curgere lentă: iazuri, lacuri, râuri line și canale. Originea ei exactă este incertă, probabil pantropicală, iar prima descriere provine de pe Nil, lângă Lacul Victoria. Astăzi se găsește în aproape toate apele dulci tropicale și subtropicale.
Cultivare și îngrijire
Lumină și loc potrivit
Pistia preferă lumina intensă, de la soare plin până la semiumbră, și tolerează puțină umbră. Pe un balcon luminos sau lângă un bazin însorit se dezvoltă bine.
Temperatura optimă este între 22 și 30 °C. Planta nu suportă înghețul, iar limita de supraviețuire este de aproximativ 5 °C, mult peste temperaturile din iernile noastre, când minimele pot ajunge la -20 °C.
Apă și umiditate
Pistia plutește pe apă dulce, liniștită și bogată în nutrienți. Nu rezistă la secetă, deci rădăcinile trebuie să rămână mereu în apă. Umiditatea aerului ar trebui să fie ridicată.
Suprafața apei trebuie să fie calmă, fără curenți puternici sau jet de pompă. Planta își ia hrana direct din apă, prin rădăcini.
Substrat și pH
Pistia nu are nevoie de pământ sau substrat. Rădăcinile atârnă libere în apă și absorb de acolo nutrienții. Apa se menține la un pH de aproximativ 6,5–7,2.
Tăiere și curățare
Crește repede și se extinde prin stoloni, formând covoare dese. Scoate periodic plantele în exces și frunzele moarte, ca să nu se acopere toată suprafața apei.
Plasarea afară
Așază pistia pe suprafața apei după încheierea înghețurilor, în iunie sau iulie. Pune-o într-un vas, un lighean sau un bazin mic, pe balcon sau pe terasă.
Nu o elibera niciodată în ape naturale. Planta este puternic invazivă în regiunile calde, iar vânzarea ei este interzisă în UE.
Iernarea
Pistia este sensibilă, deci trebuie protejată de îngheț încă din septembrie–octombrie. Perioada de repaus durează între octombrie și martie.
În climatul nostru poți păstra câteva plante într-un acvariu cald și luminos. A doua variantă este să lași planta să facă semințe și să o înlocuiești în fiecare an.
Înmulțirea
Se înmulțește prin vlăstari (rozete noi desprinse de planta-mamă) sau prin semințe. Perioada potrivită este iunie–august. Rozetele fiice apar pe stoloni, iar când sunt suficient de mari le poți separa și muta într-un alt vas.
Probleme frecvente
Dintre dăunători, pistia poate fi atacată de afide.
Covoarele dese de pistia reduc oxigenul din apă, pot afecta peștii și adăpostesc larve de țânțari. Un vas mic, curățat regulat, previne aceste probleme.
Utilizări
Din punct de vedere tehnic planta este comestibilă, dar este amară și bogată în oxalați. A fost folosită ca hrană doar în vremuri de criză și ca furaj pentru animale.
În medicina tradițională din Asia și Africa este folosită pentru răni și infecții ale pielii, sub formă de frunze pisate.
















































































