Delosperma
Aizoaceae
Cunoscută și ca: floarea de gheață
Delosperma, numită și floarea de gheață, este o suculentă târâtoare care formează covoare joase, acoperite de flori ca niște margarete din vară până toamna. Preferă soarele puternic și solul pietros, drenat, și se potrivește pe pante, ziduri de sprijin, în grădini de stâncărie sau în ghivece late.
- Lumină
- Soare plină
- Udare
- Scăzute
- Umiditate
- Scăzută
- Temperatură
- 15–30 °C, min. -23 °C
- Dificultate
- Ușor de cultivat
- Înălțime
- 5–15 cm
Îngrijire pe parcursul anului
Calendar pentru climatul Continental.
Cum arată delosperma
Delosperma este un gen din familia Aizoaceae, cu plante suculente perene, originare din sudul și estul Africii. Câteva specii cresc în Madagascar, Réunion, Yemen și Arabia Saudită. Planta are tulpini târâtoare și formează un covor jos, de 5–15 cm înălțime, care se întinde pe 30–60 cm. Ritmul de creștere este moderat.
Frunzele sunt cărnoase, aproape cilindrice sau aplatizate, lungi de 2,5–7,5 cm, verzi, acoperite de celule lucioase, ca niște picături mici. De obicei rămân verzi tot anul. Florile seamănă cu margaretele, au 2,5–5 cm în diametru, multe petale înguste și apar din iunie până în octombrie, în galben, roz, violet, roșu sau alb. Nu sunt parfumate, dar atrag albinele și fluturii.
Cultivare și îngrijire
Lumină și loc potrivit
Are nevoie de cel puțin 6 ore de soare direct pe zi. Se simte bine pe pante însorite, pe ziduri, în grădini de stâncărie, la marginea aleilor pietruite sau pe balcon. Dacă primește prea puțin soare, înflorește slab, iar remediul este mutarea într-un loc complet însorit.
Udare și umiditate
Delosperma suportă bine seceta. Se udă puțin, iar excesul de apă trebuie evitat, mai ales iarna, când solul ud îi face mult rău. Nu are nevoie de umiditate ridicată în aer.
Sol și replantare
Cere un sol nisipos sau pietros, foarte bine drenat. În ghiveci se folosește un substrat aspru pentru cactuși, cu mult material mineral. Replantarea se face în aprilie–mai.
Fertilizare
Nu se fertilizează sau se hrănește foarte puțin.
Tăiere
Tăierea se face în martie–aprilie, înainte de pornirea în vegetație.
Plantare și semănat
Se plantează primăvara, în plin soare, pe pante, ziduri sau în stâncării. Răsadurile se pot planta afară în mai–iunie. Semințele se pot semăna în casă în februarie–martie sau direct în martie–aprilie.
Iernarea
Perioada de repaus este noiembrie–februarie. Speciile rezistente la ger cer iarna un sol foarte uscat și bine drenat, iar cele sensibile trebuie ținute la adăpost de îngheț. Genul, în ansamblu, rezistă de obicei la geruri de până spre -23 °C, dar verifică specia sau soiul pe care îl cumperi. Protecția împotriva înghețului contează în octombrie–martie.
Înmulțire
Se înmulțește prin butași de tulpină, în mai–iulie, sau din semințe.
Probleme frecvente
Cele mai des întâlnite boli sunt putrezirea rădăcinilor și a coletului. Tulpinile moi, care putrezesc, indică de obicei sol ud sau drenaj slab. În acest caz, replantează planta în sol pietros și udă mai rar.
































































































