Cimbrișor
Thymus serpyllum · Lamiaceae
Cunoscută și ca: cimbru de munte, Cimbrişor
Cimbrișorul, numit și cimbru de munte sau Thymus serpyllum, este un subarbust mic, care formează un covor des și aromat. Se descurcă bine pe sol sărac, la soare și în perioade uscate, iar iarna rezistă în aer liber fără adăpost. Este o alegere potrivită pentru alei, grădini de stâncărie și ghivece.
- Lumină
- Soare plină
- Udare
- Scăzute
- Umiditate
- Scăzută
- Temperatură
- 15–25 °C, min. -30 °C
- Dificultate
- Ușor de cultivat
- Înălțime
- 5–10 cm
Îngrijire pe parcursul anului
Calendar pentru climatul Continental.
Cum arată cimbrișorul
Cimbrișorul este un subarbust peren, cu frunze persistente. Crește jos, în pernă, și se înrădăcinează la noduri. Atinge de obicei 5-10 cm înălțime și se întinde pe 8-30 cm. Tulpinile florale se ridică vara.
Frunzele sunt foarte mici, opuse, păroase, eliptice, de un verde albăstrui, lungi de 3-8 mm, cu margini întregi și aromă puternică. Florile sunt mici, tubulare, bilabiate, de 4-6 mm, roz sau purpurii, grupate în capitule. Înfloresc din iunie până în septembrie și sunt parfumate.
În natură crește pe soluri subțiri: pe landuri nisipoase, stânci, taluzuri, marginea drumurilor și pe nisipul de lângă râuri. Aria lui cuprinde cea mai mare parte a Europei, nordul Africii și vestul Asiei. Este o plantă ușor de crescut.
Cultivare și îngrijire
Lumină și loc potrivit
Are nevoie de soare deplin. Într-un loc deschis și luminos creșterea rămâne deasă. Se potrivește în grădini de stâncărie, între pietre, de-a lungul aleilor și ca plantă de acoperire a solului.
Atrage albine și fluturi și este plantă-gazdă pentru omizile unor fluturi, printre care fluturii albaștri. Căprioarele și iepurii o ocolesc, de regulă.
Udare și umiditate
Preferă un sol de la uscat la moderat umed, din care apa se scurge repede. Rezistă foarte bine la secetă, așa că se udă doar în perioadele lungi fără ploaie. Umiditatea aerului nu contează, iar aerul uscat îi priește.
Sol și schimbarea ghiveciului
Cere un sol sărac, pietros sau nisipos, cu drenaj foarte bun. Merge pe nisip, pietriș sau lut, cu pH între 6 și 8, deci de la ușor acid la alcalin. Un sol greu, care reține apa, nu îi priește.
Plantelor din ghivece li se schimbă ghiveciul în aprilie.
Plantare
Se plantează primăvara, în aprilie-mai, sau în septembrie, la soare, în spațiile dintre pietre sau pe marginea aleilor. Distanța recomandată între plante este de aproximativ 25 cm.
Tăiere
După înflorire, în august-septembrie, se tunde ușor tufa. Astfel se limitează lemnificarea tulpinilor și se păstrează covorul des.
Iernarea
Este complet rezistent la ger și nu are nevoie de protecție, doar de drenaj bun. Ianuarie, februarie, noiembrie și decembrie sunt luni de repaus, în care planta nu cere nicio intervenție.
Înmulțire
Se poate înmulți prin semințe, prin diviziune sau prin butași de tulpină. Semănatul se face direct în aprilie-mai sau în casă, în martie. Diviziunea și butășirea se fac în aprilie-mai sau în septembrie.
Recoltare și folosire
Frunzele sunt comestibile și se folosesc ca plantă aromatică. Se recoltează în iunie-august. Planta este și o sursă de nectar pentru albine în sezonul de înflorire.





































































































