Sari peste navigare, accesează conținutul
Sari peste conținut, mergi la subsol

Cimbru de câmp

Thymus vulgaris · Lamiaceae

Sigur pentru pisici și câini · detalii ↓

Cimbrul de câmp (Thymus vulgaris), numit și cimbru sau cimbru de grădină, este un subarbust peren, veșnic verde, folosit ca plantă aromatică și ca acoperitor de sol. Crește ușor dacă primește soare plin și un sol sărac, foarte bine drenat. Poate rămâne afară peste iarnă în clima cu geruri din Europa Centrală.

Lumină
Soare plină
Udare
Scăzute
Umiditate
Scăzută
Temperatură
15–28 °C, min. -23 °C
Dificultate
Ușor de cultivat
Înălțime
15–30 cm

Îngrijire pe parcursul anului

Calendar pentru climatul Continental.

Semănare în interiorSemănarePlantare în exteriorSchimbarea ghiveciuluiTăiereÎnmulțireÎnflorireRecoltarePerioadă de repaus
Când se efectueazăPerioadă de repausLuna curentă

Cum arată cimbrul de câmp

Cimbrul de câmp este un subarbust scund, des, care formează o pernă joasă, cu tulpini semilemnoase, drepte sau întinse. Ajunge la 15–30 cm înălțime și, de obicei, la 30–40 cm lățime. Crește într-un ritm moderat.

Frunzele sunt mici, înguste, gri-verzui, aromate, lungi de 6–12 mm și cu marginile răsfrânte spre dedesubt. În mai–iulie apar florile mici, bilabiate, roz, violet sau albe, grupate în verticile la capătul tulpinilor. Sunt parfumate și bogate în nectar. După înflorire se formează fructe uscate, care se desfac în patru nucule mici, brune.

Specia provine din vestul Mediteranei, până în sudul Italiei, inclusiv Spania, Franța, Insulele Baleare și Italia. Acolo crește pe coline și în tufărișuri uscate, însorite, stâncoase și nisipoase. Din acest motiv se simte bine în grădini de stâncărie, în ghivece și pe balcon.

Cultivare și îngrijire

Lumină și locul potrivit

Cimbrul are nevoie de soare plin și de căldură. Doar așa are aroma cea mai intensă și rămâne compact. Alege un loc cât mai însorit, de exemplu o stâncărie, o margine de strat sau un ghiveci așezat pe un balcon însorit.

Udare și umiditate

Cimbrul are nevoie de puțină apă și rezistă bine la secetă. După ce s-a înrădăcinat, udă-l rar și cu măsură. Solul ud, mai ales iarna, duce la putrezirea rădăcinilor. De obicei îi priește aerul uscat, nu cel umed.

Sol și transplantare

Alege un sol sărac, nisipos sau pietros, foarte bine drenat, cu pH neutru spre alcalin (aproximativ 6,5–8). Nisipul sau pietrișul mărunt îmbunătățesc drenajul.

Cimbrul din ghiveci se transplantează în aprilie.

Tăierea

Taie planta după înflorire și la începutul primăverii, ca să nu se lignifice și să nu se golească la bază. Perioadele potrivite sunt martie, aprilie și august. Lasă mereu puțină creștere verde pe tulpini.

Plantare și semănat

Plantarea în aer liber se face în aprilie–mai, la aproximativ 30 cm între plante. Împărțirea tufelor și mutarea lor se fac la începutul primăverii.

Din semințe, cimbrul se poate semăna în casă în martie–aprilie sau direct afară în aprilie–mai.

Iernarea

Cimbrul de câmp este rezistent la ger și iernează în aer liber. În această zonă rezistă, în mod obișnuit, până la aproximativ -23 °C, iar iernile tipice coboară la circa -20 °C. Perioada de repaus este în noiembrie–februarie. Ține planta uscată peste iarnă sau pune-o într-un sol cu multă piatră măruntă, ca să evite putrezirea.

Înmulțirea

Cimbrul se înmulțește prin butași de tulpină, prin diviziune, prin marcotaj sau din semințe. Înmulțirea vegetativă se face în aprilie–iunie.

Probleme frecvente

Plantele lemnoase și golașe la bază apar din lipsa tăierii sau din cauza vârstei. Taie-le în fiecare an, iar după câțiva ani înlocuiește-le cu plante noi.

Dacă planta se usucă în iernile ploioase, cauza este drenajul slab. Îmbunătățește drenajul și adaugă pietriș mărunt în sol.

Recoltare și utilizare

Frunzele și florile sunt comestibile. Cimbrul este o plantă aromatică clasică pentru carne, tocănițe și sosuri. Se recoltează în mai–august, cel mai bine chiar înainte de înflorire, când conținutul de uleiuri aromate este maxim.

Este folosit în mod tradițional și ca plantă medicinală. Florile bogate în nectar atrag albinele și fluturii.

Siguranță

Sigur pentru pisici și câini
Pisici
Netoxică
Câini
Netoxică
Cai
Netoxică

Cimbrul de câmp nu este toxic pentru pisici, câini, cai și oameni. Acestea sunt doar informații generale, nu sfaturi veterinare sau medicale. Dacă ai dubii, întreabă un medic veterinar sau un medic.

Sursă: ASPCA Toxic and Non-Toxic Plants, North Carolina Extension Gardener Plant Toolbox

Pentru planta ta

Întrebări frecvente

Când se taie cimbrul de câmp?Se taie după înflorire și la începutul primăverii, adică în martie, aprilie și august. Lasă puțină creștere verde pe tulpini.
Rezistă cimbrul de câmp iarna afară?Da, este rezistent la ger. Important este să nu stea în sol ud peste iarnă, deoarece putrezește.
Cât de des se udă cimbrul?Rar. După înrădăcinare are nevoie de puțină apă, iar solul ud, mai ales iarna, duce la putrezire.
Când se recoltează cimbrul?Între mai și august. Cel mai bine este chiar înainte de înflorire, când conținutul de uleiuri aromate este maxim.
Se poate cultiva cimbrul în ghiveci?Da, merge bine în ghiveci sau pe balcon, într-un loc cu soare plin și cu sol foarte bine drenat. Transplantarea se face în aprilie.
Este cimbrul periculos pentru câini și pisici?Nu, este considerat netoxic pentru câini, pisici, cai și oameni. Informația este orientativă, nu înlocuiește sfatul medicului veterinar sau al medicului.
Sari peste subsol, revino la începutul paginiiSalt la începutul paginii