Pachira
Pachira aquatica · Malvaceae
Cunoscută și ca: pachira money tree, arborele banilor
Pachira, cunoscută și ca arborele banilor, este o plantă de apartament ușor de crescut, apreciată pentru trunchiul împletit și frunzele lucioase. Nu rezistă la îngheț, așa că la noi se ține numai în casă. Mai jos găsești de ce are nevoie de-a lungul anului.
- Lumină
- Lumină indirectă intensă, Semiumbră
- Udare
- Moderate
- Umiditate
- Ridicată
- Temperatură
- 18–24 °C, min. 5 °C
- Dificultate
- Ușor de cultivat
- Înălțime
- 1–2,5 m
Îngrijire pe parcursul anului
Calendar pentru o plantă de interior în climatul Continental.
Cum arată pachira
Pachira aquatica este un arbore veșnic verde din familia Malvaceae. În natură crește în mlaștini de apă dulce, în estuare, pe malurile râurilor și în păduri tropicale, din sudul Mexicului, prin America Centrală, până în Bolivia și nordul Braziliei. Acolo poate ajunge, de regulă, la 6-23 m înălțime.
În casă rămâne mult mai mică, de obicei între 1 și 2,5 m, și crește repede. Baza trunchiului este umflată și înmagazinează apă, iar trunchiurile flexibile se împletesc adesea la plantele vândute în ghiveci. Frunzele sunt lucioase, verzi, palmat compuse, cu 5-9 foliole lanceolate, fiecare lungă de până la 25-30 cm.
Florile sunt foarte mari, cu parfum noaptea, verzui-gălbui până la crem, cu multe stamine cu vârful roșu. Fiecare floare durează o singură zi, iar în apartament pachira înflorește rar.
Cultivare și îngrijire
Lumină și loc
Preferă lumină puternică, dar indirectă, sau semiumbră. Soarele direct poate arde frunzele, deci o plantă mutată într-un loc mai luminos trebuie obișnuită treptat. Temperatura optimă este între 18 și 24 °C. Sub 5 °C planta nu mai supraviețuiește, de aceea nu are ce căuta afară în sezonul rece.
Udare și umiditate
Udă moderat, când stratul de la suprafață s-a uscat. Baza umflată a trunchiului păstrează puțină umezeală, așa că planta suportă o uscare scurtă mai bine decât apa stagnantă, care duce la putrezirea rădăcinilor.
Udă mai des în mai-august, când planta crește activ. În ianuarie, februarie, noiembrie și decembrie este în repaus și are nevoie de mai puțină apă. Pachira preferă umiditatea ridicată a aerului.
Substrat și rempotare
Alege un amestec care reține umezeala, dar este bine drenat: turbă sau un înlocuitor de turbă, perlit, pământ lutos sau nisip. pH-ul potrivit este de aproximativ 5,5-7. Ghiveciul trebuie să aibă găuri de drenaj.
Rempotează la 2-3 ani, în aprilie-mai, într-un ghiveci doar puțin mai mare, cu substrat proaspăt.
Fertilizare
Din aprilie până în septembrie dă lunar un îngrășământ lichid echilibrat, diluat. Iarna nu fertiliza.
Tăiere
Pentru a modela coroana, taie planta în aprilie-mai și îndepărtează frunzele uscate sau îngălbenite.
Iernarea
Mută planta în casă înainte ca temperaturile să scadă spre aproximativ 7 °C. Ține-o iarna peste 12 °C și redu udarea. Dacă îi cad frunzele în sezonul rece, nu înseamnă neapărat că planta e pierdută.
Înmulțire
Pachira se înmulțește prin semințe, butași de tulpină sau marcotaj. Butașii se fac în mai-iulie, iar semănatul în casă se face în martie-aprilie.
Probleme frecvente
Frunze galbene care cad: de obicei din cauza udării excesive sau a frigului. Lasă substratul să se usuce între udări și ține planta peste 12 °C.
Pete maronii, arse: apar de la soarele direct. Mută planta în lumină indirectă.
Baza trunchiului moale, putrezită: cauza este substratul îmbibat cu apă. Îmbunătățește drenajul și udă mai rar.
Căderea frunzelor toamna: se întâmplă din cauza zilelor mai scurte, este normală, iar creșterea reîncepe primăvara.
Dăunători posibili: acarieni, păduchi lânoși și cochenile. Boala principală este putregaiul rădăcinilor.
Utilizări
În habitatul natural, fructul este o capsulă lemnoasă maronie de 20-30 cm, cu 10-25 de nuci. Nucile se consumă, de obicei, crude, prăjite sau măcinate ca făină, iar frunzele tinere și florile se mănâncă și ele. Capsula nu este comestibilă. La plantele de apartament, fructificarea este improbabilă.
























































































