Schlumbergera

Preferă lumina puternică, dar indirectă, sau semiumbra. Soarele direct nu îi priește: marginile segmentelor pot deveni roșii sau violete, iar atunci mut-o într-un loc cu lumină indirectă.

Temperatura optimă este între 21 și 27 °C. Ține planta departe de curenți de aer și de calorifere.

Udarea este moderată: de obicei la 1–2 săptămâni, când solul s-a uscat aproape complet. Evită solul îmbibat cu apă. Între aprilie și septembrie planta are nevoie de ceva mai multă apă.

Umiditatea aerului trebuie să fie mare, ca în habitatul ei natural. Dacă segmentele devin moi și zbârcite, cauza poate fi atât lipsa apei, cât și putrezirea rădăcinilor din cauza excesului. Verifică rădăcinile și ajustează udarea.

Folosește un amestec afânat, bine drenat, cu nisip sau perlit adăugat. Intervalul de pH potrivit este de aproximativ 5,5–7.

Repotează la 2–3 ani, în martie sau aprilie, după înflorire. Planta preferă să fie puțin strâmtă în ghiveci.

Fertilizează ușor, o dată la câteva săptămâni, între aprilie și august, cât timp planta crește activ. Oprește fertilizarea în perioada în care își formează mugurii.

În martie sau aprilie poți scoate segmente de tulpină prin răsucire sau tăiere. Astfel planta se ramifică mai bine.

Septembrie și octombrie sunt luni de repaus. Pentru a forma muguri, planta are nevoie de 15–18 °C, nopți răcoroase și nopți lungi, întunecate, toamna.

Dacă nu înflorește, cauza este adesea lumina pe timpul nopții sau o toamnă prea caldă. Asigură cel puțin 13 ore de întuneric și nopți răcoroase începând cu jumătatea lui septembrie.

Se înmulțește prin butași de tulpină, în aprilie, mai sau iunie.

Mugurii cad înainte să se deschidă din cauza schimbărilor bruște de temperatură, lumină sau udare. Păstrează condițiile stabile și nu muta planta cât timp are muguri.

Printre dăunători pot apărea păduchii lânoși, mușculițele de ciuperci, cochenilele și afidele. Printre boli se numără putrezirea rădăcinilor, fuzarioza și Botrytis.