Sari peste navigare, accesează conținutul
Sari peste conținut, mergi la subsol

Lythrum salicaria

Lythraceae

Cunoscută și ca: răchitan, floarea zânelor, floarea zînelor, Răchițan

Răchitanul (Lythrum salicaria), numit și floarea zânelor, este o perenă înaltă de locuri umede, cu spice dese de flori roșu-purpurii care țin din mijlocul verii până în septembrie. Crește repede, rezistă bine la ger și se descurcă acolo unde alte plante se îneacă, la marginea unui iaz sau a unui pârâu. Se răspândește însă ușor, așa că merită ținut sub control.

Lumină
Soare plină, Soare până la semiumbră
Udare
Ridicate
Umiditate
Moderată
Temperatură
15–25 °C, min. -35 °C
Dificultate
Ușor de cultivat
Înălțime
1–2 m

Îngrijire pe parcursul anului

Calendar pentru climatul Continental.

Semănare în interiorSemănarePlantare în exteriorTăiereÎnmulțireMai multă apăÎnflorirePerioadă de repaus
Când se efectueazăPerioadă de repausLuna curentă

Cum arată răchitanul

Răchitanul este o plantă erbacee perenă din familia Lythraceae, cu port erect, în tufă, și cu multe tulpini cu patru muchii. Ajunge de obicei la 100–200 cm înălțime. Frunzele sunt lanceolate, fără pețiol, păroase, lungi de 3–10 cm, opuse sau câte trei în verticil.

Florile, de 1–2 cm, au de obicei șase petale și sunt purpurii spre roz. Sunt grupate în spice dese și apar din iunie până în septembrie. Toamna frunzele se colorează în roșu. Din flori se formează capsule mici, de 3–4 mm, cu numeroase semințe foarte mici, purtate de vânt, apă și animale.

În natură crește în Europa temperată, Asia și Africa de Nord, prin șanțuri, pajiști umede, mlaștini și maluri de lac, dar și pe marginea drumurilor și pe terenuri virane. Dintr-o rădăcină lemnoasă se întinde în colonii dese, cu o rețea întinsă de stoloni subterani.

Cultivare și îngrijire

Lumină și loc potrivit

Se simte cel mai bine la soare plin, pe teren umed. Suportă și semiumbra. Este o plantă pentru marginea bălților, a iazurilor și a pâraielor sau pentru zonele permanent ude din grădină. Dacă ai spațiu pentru o tufă înaltă, de 1–2 m, își găsește loc în fundalul unui strat umed.

Udare

Cere sol permanent umed sau chiar ud, iar seceta o suportă slab. Dacă nu crește lângă apă, udă-l regulat. Are nevoie de mai multă apă în iunie, iulie și august, în perioada cea mai călduroasă, care coincide cu înflorirea.

Solul

Acceptă soluri foarte diferite, de la cele lutoase și argiloase până la cele mlăștinoase, și tolerează apa stagnantă. Crește totuși cel mai bine pe teren umed și fertil.

Plantare și semănat

Semănatul se face în aprilie–mai, direct în loc. Dacă vrei să începi mai devreme, poți semăna la interior în martie. Răsadurile se plantează în grădină în mai.

Înainte de a-l planta, ține cont că în multe regiuni plantarea răchitanului este restricționată sau interzisă din cauza caracterului său invaziv, iar în locul lui se recomandă specii native. În America de Nord invadează zonele umede și înlocuiește vegetația locală, iar vânzarea lui este interzisă în mai multe state. Soiurile se pot încrucișa și pot deveni și ele invazive.

Tăiere

Tăierea se face în martie și în noiembrie, când planta e în repaus sau abia iese din repaus. Dacă nu vrei ca răchitanul să se semene singur, taie inflorescențele înainte să se formeze semințele.

Iernarea

Este complet rezistent la ger. Partea de deasupra pământului se usucă toamna, iar planta rămâne în rădăcini și pornește din nou primăvara. Nu are nevoie de adăpost. Perioada de repaus ține în ianuarie, februarie, noiembrie și decembrie.

Înmulțirea

Se înmulțește din semințe, prin diviziunea tufei sau din butași de tulpină. Perioadele potrivite sunt martie, aprilie și septembrie. Diviziunea este cea mai simplă metodă, pentru că planta formează de la sine o masă groasă de rădăcini cu stoloni.

Probleme frecvente

Cea mai mare problemă este răspândirea necontrolată, din cauza semințelor numeroase și a stolonilor. Dacă ai o tufă pe care vrei să o limitezi, îndepărteaz-o sau taie florile înainte de formarea semințelor.

Pe răchitan se hrănesc gândaci de frunze (Galerucella) și gărgărițe ale rădăcinilor.

Utilizări

Florile sunt vizitate de albine și fluturi, deci planta sprijină polenizatorii. Tradițional, răchitanul a fost folosit ca remediu astringent pentru diaree și dizenterie.

Pentru planta ta

Întrebări frecvente

Cât de înalt crește răchitanul?De obicei între 100 și 200 cm. Crește repede și formează tufe dense, cu multe tulpini erecte.
Rezistă răchitanul la iarnă?Da, este complet rezistent la ger. Partea aeriană se usucă toamna, iar planta rămâne în rădăcini și crește din nou primăvara.
Ce sol și câtă apă îi trebuie?Are nevoie de sol permanent umed până la ud, lutos, argilos sau mlăștinos, și tolerează apa stagnantă. Seceta o suportă slab.
Cum opresc răspândirea răchitanului?Taie inflorescențele înainte să se formeze semințele. Planta se extinde și prin stoloni, deci o poți limita și îndepărtând lăstarii de la margine.
Când înflorește răchitanul?Din iunie până în septembrie, cu spice dese de flori roșu-purpurii, vizitate de albine și fluturi.
Cum se înmulțește răchitanul?Din semințe, prin diviziunea tufei sau din butași de tulpină, în martie, aprilie sau septembrie.
Sari peste subsol, revino la începutul paginiiSalt la începutul paginii