Oxalis
Oxalidaceae
Cunoscută și ca: trifoi norocos, măcriș
Oxalisul, cunoscut și ca trifoi norocos sau măcriș, este un gen de plante cu frunze din trei foliole crestate și flori delicate, ridicate deasupra frunzișului. La noi iernile cu îngheț nu îi sunt prielnice, așa că se cultivă mai ales în casă sau în ghiveci, pe balcon, în sezonul cald.
- Lumină
- Lumină indirectă intensă, Soare până la semiumbră
- Udare
- Moderate
- Umiditate
- Moderată
- Temperatură
- 10–24 °C, min. -5 °C
- Dificultate
- Ușor de cultivat
- Înălțime
- 10–35 cm
Îngrijire pe parcursul anului
Calendar pentru o plantă de interior în climatul Continental.
Cum arată oxalisul
Oxalis este un gen răspândit aproape pe tot globul, lipsind doar din regiunile polare. Diversitatea cea mai mare se află în Brazilia, Mexic și Africa de Sud. Crește în păduri, în zone tropicale și în zone alpine, iar unele specii apar și pe terenuri degradate.
Sunt plante ierboase, cu tufe dese, în formă de pernă sau târâtoare, care pornesc din bulbi, tuberculi, rizomi sau stoloni. Frunzele au pețiol lung și, de obicei, trei foliole obovate, crestate la vârf, uneori mai multe. Se pliază noaptea. Pot fi verzi sau purpurii.
Floarea are cinci petale unite la bază, în formă de pâlnie sau farfurioară, în alb, roz, roșu, galben sau violet. Fructul este o capsulă mică ce se deschide și răspândește semințele. Ritmul de creștere este moderat.
Cultivare și îngrijire
Lumină și loc
Oxalisul preferă soarele direct sau lumina intensă, indirectă, dar suportă și penumbra. Temperaturile potrivite sunt între 10 și 24 °C.
Nu rezistă afară peste iarnă: limita lui este în jur de -5 °C, iar iernile de la noi pot coborî mult sub ea. Protejează-l de îngheț din octombrie până în aprilie.
Udare
Cât timp crește, ține substratul uniform umed. Udă mai mult din mai până în august. Când planta intră în repaus, redu udarea.
Substrat și rempotare
Alege un pământ fertil, umed, dar bine drenat, de tip lutos și ușor acid, cu pH între 5,5 și 6,5. Rempotează în martie sau aprilie.
Fertilizare
Fertilizează o dată pe lună în sezonul de creștere, de obicei din aprilie până în august.
Tăiere
Îndepărtează frunzele uscate când planta intră în repaus, de regulă în septembrie și octombrie.
Plantare
Rizomii sau stolonii se plantează la aproximativ 5 cm adâncime. Semănatul se face în interior în februarie–martie sau în martie–aprilie. Plantele pot fi scoase afară în mai, după ce trece pericolul de îngheț.
Repaus și iernare
Multe specii intră în repaus după înflorire. Taie frunzișul, ține planta într-un loc răcoros și uscat, iar când apare creștere nouă reia udarea. Perioada de repaus cade în ianuarie și în octombrie–decembrie.
Înmulțire
Oxalisul se înmulțește prin diviziune, prin bulbili sau din semințe. Diviziunea se face de obicei în martie–aprilie.
Probleme
Unele specii, precum oxalisul târâtor, se răspândesc ca buruieni în grădină. Dacă alegi o specie viguroasă, ține-o în ghiveci.
Utilizări
Unele specii se consumă, de exemplu tuberculii de oca și frunzele acrișoare de măcriș, însă oxalații limitează cantitatea. Măcrișul a fost folosit în mod tradițional pentru sete, afte, febră și crampe.
Siguranță
Toxice pentru pisici și câini- Pisici
- Toxică
- Câini
- Toxică
- Cai
- Toxică
Toate părțile plantei sunt toxice pentru pisici, câini și cai, iar pentru oameni sunt ușor toxice. Substanța responsabilă este oxalatul de calciu solubil. Simptomele includ tremur, salivație și colici, iar în cazul ingerării unor cantități mari este posibilă insuficiența renală. Aceasta este doar o informare, nu un sfat veterinar sau medical. Dacă ai dubii, întreabă un medic veterinar sau un medic.
Sursă: ASPCA Toxic and Non-Toxic Plants, North Carolina Extension Gardener Plant Toolbox

















































































