Ranunculus
Ranunculus asiaticus · Ranunculaceae
Cunoscută și ca: piciorul cocoșului, ranunculus persan
Ranunculus (Ranunculus asiaticus), numit și piciorul cocoșului sau ranunculus persan, crește din tuberculi mici și face flori duble, asemănătoare macilor, în multe culori. Nu rezistă iernii în aer liber în clima noastră cu geruri, așa că se cultivă mai bine în ghivece, pe balcon sau în interior.
- Lumină
- Soare plină
- Udare
- Moderate
- Umiditate
- Moderată
- Temperatură
- 8–18 °C, min. -10 °C
- Dificultate
- Dificultate medie
- Înălțime
- 20–45 cm
Îngrijire pe parcursul anului
Calendar pentru climatul Continental.
Descrierea plantei
Ranunculus asiaticus face parte din familia Ranunculaceae. Provine din estul Mediteranei și din sud-vestul Asiei, din Turcia, Grecia (Creta, Rodos), Cipru și Levant până în Iran, plus Egipt și Libia.
Este o plantă erbacee perenă, cu tulpini drepte spre ascendente, simple sau ramificate, înaltă de 20-45 cm și lată de 15-30 cm. Crește într-un ritm moderat. Frunzele sunt verzi, adânc lobate, subțiri ca hârtia și ușor păroase: cele de la bază au trei lobi, iar cele de sus sunt mai fin divizate.
Florile, în formă de cupă, au 3-5 cm în diametru și la soiurile cultivate sunt mai ales duble. Apar în roșu, roz, galben, alb, portocaliu, violet sau în nuanțe combinate. Rădăcinile sunt mănunchiuri de tuberculi mici, numiți „gheare”. După înflorire planta intră în repaus, iar fructul este un cap de achene mici și uscate.
Cultivare și îngrijire
Lumină și loc
Ranunculusul vrea soare plin în primăvara răcoroasă. Înflorește cel mai bine în condiții răcoroase și luminoase, deci un balcon luminos sau o cameră răcoroasă lângă fereastră sunt alegeri potrivite.
Udare
În perioada de creștere, mai ales aprilie-iunie, ține substratul uniform umed, dar niciodată îmbibat cu apă. Apa stagnantă strică tuberculii.
După înflorire redu udarea și lasă substratul să se usuce, pentru că planta intră în repaus.
Sol și substrat
Alege un sol lutos-nisipos, bogat în humus și foarte bine drenat, care rămâne umed fără să se îmbibe. Argila grea duce la putrezirea tuberculilor. În ghiveci, fă găuri de scurgere și folosește un amestec aerat.
Plantare și semănat
Plantează tuberculii la aproximativ 5 cm adâncime și la 15-20 cm distanță, cu ghearele orientate în jos. Înmuierea lor înainte de plantare ajută. Plantarea se face în aprilie-mai, cu câteva săptămâni înainte de ultimul îngheț.
Dacă semeni, începe în interior, în februarie-martie. Între martie și mai, precum și în octombrie, protejează plantele de îngheț.
Fertilizare
Fertilizează în perioada de creștere activă, din aprilie până în iunie, când planta are nevoie și de mai multă apă.
Tăiere
Taie florile trecute, pentru a stimula formarea altora noi. Când frunzele se usucă, în iunie-iulie, îndepărtează-le.
Repaus și iernare
Ranunculusul nu este rezistent la îngheț, iar temperatura minimă suportată este de -10 °C. În România iernile pot coborî mult sub această valoare, deci nu-l lăsa afară peste iarnă.
Vara, în căldură, planta se retrage natural. Scoate tuberculii și păstrează-i uscați până în sezonul următor. Perioada de repaus durează, conform calendarului, din august până în ianuarie.
Înmulțire
Ranunculusul se înmulțește prin diviziunea tuberculilor sau prin semințe. Semințele se pun la germinat în interior, în februarie-martie.
Probleme frecvente
Tuberculii care putrezesc au de obicei drept cauză un sol umed și prost drenat. Plantează în sol permeabil și evită udarea excesivă. Putrezirea rădăcinilor este boala principală a speciei.
Dacă planta se ofilește vara, nu e neapărat o boală: este repausul natural din timpul căldurii. Scoate tuberculii și păstrează-i uscați pentru sezonul următor.
Flori tăiate și folosire
Ranunculusul este potrivit ca floare tăiată. Florile se recoltează în mai-iunie, în perioada de înflorire principală (mai-iulie). Atrage polenizatori. Planta nu este comestibilă.
Siguranță
Toxice pentru pisici și câini- Pisici
- Toxică
- Câini
- Toxică
- Cai
- Toxică
Ranunculusul este toxic pentru pisici, câini și cai și ușor toxic pentru oameni. Toate părțile plantei sunt toxice: frunzele, florile, tulpinile, rădăcinile și seva. Substanțele implicate sunt protoanemonina și ranunculina. Simptomele includ usturimi în gură, salivație, vărsături, dureri abdominale, diaree (uneori cu sânge), apatie și mers nesigur. Seva poate provoca roșeață și băsici pe piele. Acestea sunt doar informații, nu sfaturi veterinare sau medicale; în caz de îndoială, întreabă un medic veterinar sau un medic.
Sursă: ASPCA Toxic and Non-Toxic Plants, North Carolina Extension Gardener Plant Toolbox

















































































