Agapanthus
Amaryllidaceae
Cunoscută și ca: crinul african, agapant
Agapanthus, numit și crinul african sau agapant, formează tufe cu frunze lungi, arcuite, iar vara scoate tije înalte cu umbele rotunde de flori albastre, violete sau albe. În clima noastră, cu ierni geroase, nu rezistă în grădină peste iarnă, așa că se cultivă pe balcon sau în casă, în ghiveci. Îngrijirea este în general simplă, cu condiția unei ierni ferite de îngheț.
- Lumină
- Soare plină, Soare până la semiumbră
- Udare
- Moderate
- Umiditate
- Moderată
- Temperatură
- 15–28 °C, min. -10 °C
- Dificultate
- Ușor de cultivat
- Înălțime
- 0,4–1,5 m
Îngrijire pe parcursul anului
Calendar pentru climatul Continental.
Cum arată agapanthus
Agapanthus provine din Africa de Sud, Lesotho, Eswatini și Mozambic. Planta crește în tufe erecte din rizomi cărnoși, cu rădăcini groase, albe, în care își ține rezervele. Frunzele sunt bazale, în formă de curea, arcuite, lucioase și coriacee, de 30-60 cm lungime și 2-5 cm lățime.
Înălțimea ajunge de obicei la 40-150 cm, iar tufa se întinde pe 30-90 cm. Creșterea este moderată. Florile în formă de pâlnie sau clopot sunt grupate în umbele rotunde, pe tije lungi fără frunze, și apar în iulie, august și septembrie. După înflorire se formează capsule cu trei loje, cu semințe negre, plate, aripate.
Cultivare și îngrijire
Lumină și loc
Înflorește cel mai bine la soare plin, dar suportă și umbră ușoară. Pe balcon alege locul cel mai luminos și adăpostit. Dacă planta stă prea mult la umbră, riști să nu îți dea flori.
Udare
Are nevoie de apă moderată. Vara, mai ales în iunie, iulie și august, udă-l regulat. Iarna evită solul umed, pentru că rizomii putrezesc ușor.
Substrat și transplantare
Preferă un sol lutos-nisipos, reavăn dar bine drenat, cu pH între 6 și 8. În ghiveci merge un amestec pe bază de lut, cu nisip grosier sau pietriș mărunt.
Lasă planta strânsă în ghiveci, pentru că înflorește mai bine cu rădăcinile înghesuite. Transplantează sau împarte tufa doar când ghiveciul devine prea plin, de preferat în aprilie.
Fertilizare
Fertilizează între mai și iulie, în perioada în care planta crește și se pregătește de înflorit.
Tăiere
Tăierea se face în octombrie, înainte de mutarea plantei la iernat.
Plantare
Rizomii se plantează în mai, la aproximativ 2,5 cm adâncime și la 20 cm distanță unul de altul, într-un loc însorit și adăpostit. În ghiveci, alege unul strâmt, de 25-40 cm lățime. Un ghiveci prea mare întârzie înflorirea.
Iernare
Planta are nevoie de protecție împotriva înghețului în octombrie-martie. Soiurile care își pierd frunzele iarna se țin uscate într-un loc răcoros, ferit de îngheț. Cele cu frunze persistente au nevoie de un loc luminos, tot ferit de îngheț. Iarna, în lunile de repaus (noiembrie-februarie), ține solul aproape uscat.
Înmulțire
Cea mai simplă metodă este diviziunea tufei, în aprilie sau mai. Se poate înmulți și prin semințe, semănând în ianuarie-martie în casă sau în martie-aprilie. Semănatul în interior se face în februarie-martie.
Probleme frecvente
Lipsa florilor apare de obicei din cauza umbrei prea dese, a unei diviziuni recente sau a unui ghiveci prea mare. Oferă soare plin și lasă tufa să se aglomereze.
Rizomii putrezesc din cauza solului ud, iar putregaiul rădăcinilor este boala principală. Îmbunătățește drenajul și nu uda iarna.
Flori tăiate și utilizare
Tijele florale se pot tăia pentru buchete în iulie și august. Planta atrage albinele și fluturii și se potrivește pe balcon, în ghivece și în grădini de stâncărie.



































































































