Ageratum
Ageratum houstonianum · Asteraceae
Cunoscută și ca: floarea de puf
Ageratum, cunoscut și ca floarea de puf, este o anuală compactă cu flori pufoase, de obicei albastre, care înfloresc din iunie până în octombrie. Este ușor de cultivat în straturi, ghivece și jardiniere, dar nu rezistă iernii și se înlocuiește în fiecare an.
- Lumină
- Soare plină, Soare până la semiumbră
- Udare
- Moderate
- Umiditate
- Moderată
- Temperatură
- 15–26 °C, min. 2 °C
- Dificultate
- Ușor de cultivat
- Înălțime
- 15–60 cm
Îngrijire pe parcursul anului
Calendar pentru climatul Continental.
Cum arată ageratumul
Ageratum (Ageratum houstonianum), numit și floarea de puf, face parte din familia Asteraceae. Provine din Mexic și America Centrală (Belize, Guatemala, Honduras, El Salvador), unde crește pe pășuni, în poieni umede de pădure și în tufărișuri, până la circa 1.000 m altitudine.
Formează tufe rotunjite, în pernă, înalte de 15–60 cm și late de 20–30 cm. Formele de strat sunt de regulă cam la fel de late cât de înalte. Creșterea este moderată. Frunzele sunt verzi, păroase, ovate până la triunghiulare, fin dințate, lungi de 2–7 cm, cu baza în formă de inimă.
Florile sunt adunate în capitule pufoase, ca niște ciucuri, formate din flori tubulare cu stilurile ieșite în afară. Stau în ciorchini deși, la vârful tulpinilor. Culoarea cea mai frecventă este albastrul, dar există și soiuri roz, albe sau violet. În regiunile calde din afara arealului său, specia poate deveni o buruiană invazivă.
Cultivare și îngrijire
Lumină și loc potrivit
Ageratumul înflorește cel mai bine la soare plin. În zonele foarte calde, o umbră ușoară după-amiaza îi prinde bine. Prea multă umbră reduce înflorirea.
Udarea
Udă regulat, astfel încât solul să rămână ușor umed, și evită băltirea apei. Toleranța la secetă este medie, deci nu lăsa planta să se usuce complet.
În lunile iunie, iulie și august are nevoie de udări mai dese.
Solul
Preferă un sol bogat în humus, de tip lutos, umed dar bine drenat. În ghivece merge un amestec obișnuit de flori. Drenajul bun este important, pentru că solul îmbibat cu apă favorizează boli grave ale rădăcinii.
Fertilizarea
Fertilizează în mai, iunie și iulie. Nu exagera cu azotul: un exces de azot, ca și umbra, duce la înflorire slabă.
Tăierea
Îndepărtează florile trecute sau scurtează ușor tufa ca să prelungești înflorirea. O tăiere ușoară se potrivește bine în iulie.
Semănat și plantare
Semănatul în interior se face în martie și aprilie. Plantează afară abia după ultimul îngheț, în mai sau iunie, la 10–30 cm distanță între plante; o distanță de circa 25 cm este potrivită.
În aprilie, mai și octombrie ține la îndemână o protecție împotriva înghețului, pentru plantele tinere și pentru cele care mai înfloresc toamna.
Iarna
Ageratumul este sensibil la îngheț și rezistă doar până la aproximativ 2 °C, în timp ce iernile din zona noastră coboară în mod obișnuit la -20 °C. De aceea se cultivă ca anuală și se înlocuiește în fiecare an.
Înmulțirea
Se înmulțește din semințe sau din butași de tulpină. Atât semănatul, cât și înmulțirea prin butași se fac în martie și aprilie.
Probleme frecvente
Pe frunze poate apărea un strat alb, pulverulent: este făinare. Îmbunătățește circulația aerului, udă la baza plantelor și alege soiuri rezistente.
Dacă plantele se prăbușesc, cauza poate fi Phytophthora din solul prea umed. Îmbunătățește drenajul și alege soiuri rezistente.
Dacă înflorirea este slabă, plantele primesc probabil prea puțină lumină sau prea mult azot. Mută-le la soare plin și fertilizează mai puțin.
Flori tăiate și utilizare
Ageratumul este potrivit ca floare tăiată; recoltarea se face în iulie, august și septembrie. Atrage fluturi și alți polenizatori, iar căprioarele și iepurii îl consumă rar.





































































































