Taro
Colocasia esculenta · Araceae
Cunoscută și ca: colocasia
Taro, numit și colocasia, este o plantă erbacee perenă cu frunze foarte mari, verzi, violete sau variegate, care crește dintr-un corm. La noi, cu ierni geroase, nu rămâne afară peste iarnă. Se cultivă în ghiveci, pe balcon în sezonul cald, iar iarna în casă sau sub formă de cormi păstrați la adăpost.
- Lumină
- Semiumbră, Soare până la semiumbră
- Udare
- Ridicate
- Umiditate
- Ridicată
- Temperatură
- 20–30 °C, min. 5 °C
- Dificultate
- Ușor de cultivat
- Înălțime
- 0,4–1,2 m
Îngrijire pe parcursul anului
Calendar pentru o plantă de interior în climatul Continental.
Cum arată taro
Taro (Colocasia esculenta) face parte din familia Araceae și provine din sudul și sud-estul Asiei, din India, Nepal și Bangladesh până în Myanmar, Thailanda, sudul Chinei și Malaya. Este larg naturalizată și cultivată în zonele tropicale. În natură crește în zone umede de câmpie, pe marginea pâraielor și în soluri umede, umbrite și bogate.
Formează o tufă care pornește dintr-un corm amidonos, cu pețioli lungi ce susțin frunze foarte mari. Se extinde prin stoloni. De obicei are între 60 și 180 cm înălțime. Florile apar rar: o spată galben-verzuie în jurul unui spadix alb sau galben. Planta este considerată ușor de cultivat.
Cultivare și îngrijire
Lumină și loc potrivit
Taro crește cel mai bine la umbră parțială sau la lumină filtrată. Suportă și soarele plin, dar doar dacă solul rămâne tot timpul umed.
Temperatura optimă este de 20–30 °C. Planta nu rezistă la îngheț, iar temperatura nu ar trebui să coboare sub aproximativ 5 °C. Adăpostește-o de vânt puternic, care rupe frunzele mari.
Udare și umiditate
Taro are nevoie de multă apă. Solul trebuie ținut constant de la umed la ud și nu se lasă niciodată să se usuce, pentru că planta nu tolerează seceta. Poate crește chiar și în apă mică, de aceea merge bine și într-un vas fără orificii sau lângă un bazin.
Udă mai mult în iunie, iulie și august. Planta preferă și aerul umed.
Sol și transplantare
Alege un sol bogat, care reține umiditatea, sau un amestec pe bază de compost. Taro se adaptează la soluri bogate în humus, lutoase, argiloase sau mlăștinoase și suportă inundarea ocazională.
Transplantarea se face în aprilie–mai.
Fertilizare
Fertilizează în perioada de creștere, din mai până în august.
Tăiere
Frunzele vechi, deteriorate sau îngălbenite se taie la bază. Momentul potrivit este septembrie–octombrie.
Plantare și cultură la ghiveci
Planta se mută afară în mai–iunie, după ce a trecut pericolul de îngheț. Alege un loc ferit de vânt. Taro se potrivește pentru ghiveci, balcon sau marginea unui bazin.
Iernare
În regiunile reci, cormii se scot după primul îngheț și se păstrează uscați, sau se mută ghivecele în casă. Protecția împotriva înghețului este necesară din octombrie până în aprilie. Perioada de repaus este noiembrie–februarie.
Înmulțire
Taro se înmulțește prin diviziune sau prin separarea lăstarilor laterali, în aprilie–mai.
Recoltare și utilizare
În multe regiuni tropicale, cormii, frunzele și tulpinile sunt aliment de bază. Ele trebuie fierte temeinic pentru a elimina oxalații. Recoltarea cormilor are loc în octombrie. Citește și secțiunea despre toxicitate.
Siguranță
Toxice pentru pisici și câini- Pisici
- Toxică
- Câini
- Toxică
- Cai
- Toxică
Taro este toxică pentru pisici, câini și cai și ușor toxică pentru oameni. Toate părțile plantei sunt toxice: frunzele, tulpinile, cormii și florile. Cauza sunt oxalații de calciu insolubili. Simptomele includ iritație și senzație de arsură la nivelul gurii, umflarea gurii, a limbii și a buzelor, salivație abundentă, vărsături și dificultăți la înghițire. Acestea sunt doar informații, nu sfaturi veterinare sau medicale. Dacă ai îndoieli, întreabă un medic veterinar sau un medic.
Sursă: ASPCA Toxic and Non-Toxic Plants, North Carolina Extension Gardener Plant Toolbox, English Wikipedia


























































































