Aloe aristata
Aristaloe aristata · Asphodelaceae
Cunoscută și ca: aloe aristata plantă
Aloe aristata (numită și Aristaloe aristata) este o suculentă mică, în rozetă, originară din Africa de Sud, ușor de ținut în ghiveci. În clima noastră, cu ierni geroase, nu rămâne afară peste iarnă, deci vara stă pe balcon, iar iarna în casă. Are nevoie de multă lumină și de foarte puțină apă.
- Lumină
- Soare plină, Soare până la semiumbră
- Udare
- Scăzute
- Umiditate
- Scăzută
- Temperatură
- 15–27 °C, min. -15 °C
- Dificultate
- Ușor de cultivat
- Înălțime
- 10–25 cm
Îngrijire pe parcursul anului
Calendar pentru climatul Continental.
Cum arată Aloe aristata
Aloe aristata formează o rozetă compactă, fără tulpină, din frunze înguste și cărnoase, gri-verzui. Marginile au dinți albi și moi, vârful are un fir subțire, iar pe frunze apar adesea puncte albe. Cu timpul planta face lăstari laterali și se extinde în tufe.
Crește încet și ajunge de obicei la 10–25 cm înălțime (în casă 10–20 cm) și 20–30 cm lățime. La începutul verii scoate o tijă subțire, simplă sau ramificată, cu flori tubulare portocalii spre roșu-portocalii. Florile atrag polenizatorii. Rădăcinile sunt superficiale și fibroase.
În natură crește în Africa de Sud (provinciile Cape, Free State, KwaZulu-Natal) și în Lesotho, în pajiști montane și pe pante stâncoase, printre pietre. De aceea suportă bine seceta și solul sărac.
Cultivare și îngrijire
Lumină și amplasare
Are nevoie de lumină puternică, ideal cu câteva ore de soare direct. În casă se potrivește un geam orientat spre sud. Temperatura optimă este între 15 și 27 °C.
Pe balcon o poți scoate în mai–iunie, când nu mai este pericol de îngheț. Dacă rozeta se alungește și se decolorează, planta primește prea puțină lumină și trebuie mutată într-un loc mai luminos.
Udare și umiditate
Udă abundent, dar numai după ce pământul s-a uscat complet. În iunie–august, când crește activ, poți uda ceva mai des, tot cu pământul uscat între udări. Iarna ține-o aproape uscată.
Tolerează bine seceta și nu cere umiditate ridicată a aerului.
Pământ și transplantare
Folosește un substrat aspru, foarte permeabil: pământ pentru cactuși, nisipos sau pietros, cu mult nisip sau piatră ponce.
Transplanteaz-o la 2–3 ani, în aprilie–mai, când tufa a umplut ghiveciul. Alege un ghiveci mic în adâncime, dar lat.
Fertilizare
Hrănește-o ușor, o dată sau de două ori în sezonul de creștere (mai–august), cu îngrășământ pentru cactuși, sărac în azot.
Tăiere
Nu necesită tăieri. Îndepărtează doar tijele florale trecute (în august) și frunzele uscate de la baza rozetei.
Plantare
Se plantează la soare, într-un sol foarte bine drenat sau într-o rocărie, la aproximativ 25 cm distanță între rozete. Perioada potrivită este mai–iunie. Deoarece nu rezistă la iernile de la noi, este mai sigură în ghiveci, pe care îl muți în casă toamna.
Iernarea
Protejeaz-o de îngheț din octombrie până în martie. În perioada de repaus (noiembrie–februarie) ține-o la răcoare, la 5–10 °C, uscată și la lumină.
În grădină suportă un îngheț ușor doar dacă solul rămâne uscat. Minimul suportat este de aproximativ -15 °C, iar iernile noastre pot coborî la -20 °C, deci nu o lăsa afară peste iarnă.
Înmulțire
Cel mai simplu se înmulțește prin lăstari (separarea rozetelor mici), în mai–iulie. Se poate înmulți și din semințe, semănate în casă în martie–aprilie.
Probleme frecvente
Baza moale și păstoasă indică exces de apă sau drenaj slab, iar riscul este putregaiul rădăcinilor. Redu udarea, transplanteaz-o în substrat aspru și taie țesutul putrezit.
Pot apărea păduchii lânoși și păduchii-scut.



































































































