Belladonna
Atropa belladonna · Solanaceae
Cunoscută și ca: mătrăgună, Atropa bella-donna, Mătrăguna
Belladonna, numită și mătrăgună, este o plantă perenă erbacee, înaltă și stufoasă, cu flori pendule, în formă de clopot, și fructe negre lucioase. Se cultivă în aer liber, într-un loc semiumbrit, pe sol bogat și reavăn. Este o plantă extrem de toxică, deci locul ei trebuie ales cu grijă.
- Lumină
- Semiumbră, Soare până la semiumbră
- Udare
- Moderate
- Umiditate
- Moderată
- Temperatură
- 12–24 °C, min. -15 °C
- Dificultate
- Dificultate medie
- Înălțime
- 1–2 m
Îngrijire pe parcursul anului
Calendar pentru climatul Continental.
Cum arată belladonna
Atropa belladonna face parte din familia Solanaceae. Este originară din Europa și vestul Asiei, din Anglia până în vestul Ucrainei și în Iran. S-a naturalizat și în unele zone din Africa de Nord, Canada și SUA.
Atinge de obicei între 100 și 200 cm înălțime, cu port erect și tufos. Frunzele sunt mari, ovale, întregi, de un verde mat, așezate alternativ sau în perechi inegale pe tulpini. Florile sunt solitare, în axila frunzelor, pendule, în formă de clopot, de culoare violet șters până la verzui-brună. Înfloresc în iunie, iulie și august.
Fructul este o boabă neagră, lucioasă, așezată pe un caliciu mare, în formă de stea. Este extrem de toxic și este adesea confundat cu un fruct comestibil.
Cultivare și îngrijire
Locul potrivit
Belladonna se simte bine la semiumbră sau într-un loc luminos, spre semiumbrit. Fiind o plantă înaltă și bogată în frunziș, are nevoie de spațiu. Alege un loc din grădină, departe de zonele în care se joacă copiii sau în care ajung animalele de companie.
Udarea
Cere umiditate moderată. Solul trebuie să rămână reavăn, dar bine drenat. În iunie, iulie și august, în lunile de înflorire, planta are nevoie de mai multă apă.
Solul
Preferă un sol bogat, reavăn, bine drenat și calcaros. Se potrivește un sol lutos, alcalin și bogat în humus.
Fertilizarea
Fertilizează în aprilie și în mai, când planta intră în vegetație.
Tăierea
Belladonna este o plantă erbacee, a cărei parte aeriană se usucă toamna. Tăierea se face în martie și în noiembrie.
Semănat și plantare
Semințele germinează greu din cauza dormanței. Pentru a obține răsaduri, seamănă în casă în februarie și martie. Semănatul direct în teren se face în martie și aprilie. Răsadurile se plantează la locul definitiv în mai.
Răsadurile au nevoie de substrat steril, altfel se pot prăbuși din cauza putregaiului de la colet.
Iernarea
Planta intră în repaus în ianuarie, februarie, noiembrie și decembrie. Poate rezista până la aproximativ -15 °C, în timp ce iernile din regiune pot coborî de obicei la -20 °C. În ierni geroase, planta poate degera, așa că nu te baza pe ea ca pe o plantă sigură pentru aer liber.
Înmulțirea
Se înmulțește din semințe, în martie și aprilie. Dormanța cauzată de tegumentul tare încetinește germinarea. Ajută alternarea temperaturilor sau acidul giberelic.
Probleme frecvente
Germinarea slabă se datorează dormanței semințelor. Se rezolvă prin alternarea temperaturilor sau cu acid giberelic.
Răsadurile care se prăbușesc sunt de obicei atacate de putregaiul de la colet, în substrat nesterilizat. Folosește substrat steril.













































































