Bellis perennis
Asteraceae
Cunoscută și ca: bănuței, bănuț, bellis
Bellis perennis, cunoscută la noi ca bănuței sau bănuț (și simplu bellis), este o plantă mică, în rozetă, care înflorește din martie până în septembrie. Rezistă bine la ger și se descurcă ușor în grădină, în ghivece și în peluze. Îi priește umezeala constantă și nu suportă căldura mare și seceta.
- Lumină
- Soare plină, Soare până la semiumbră
- Udare
- Moderate
- Umiditate
- Moderată
- Temperatură
- 8–20 °C, min. -34 °C
- Dificultate
- Ușor de cultivat
- Înălțime
- 5–20 cm
Îngrijire pe parcursul anului
Calendar pentru climatul Continental.
Cum arată bănuțeii
Bellis perennis este o plantă perenă, semiverde, cu port de rozetă. Are rizomi scurți, târâtori, și rădăcini fibroase. Ajunge la 5-20 cm înălțime și crește repede.
Frunzele sunt verzi, rotunjite sau spatulate, dințate, ușor păroase, lungi de 2-5 cm și așezate aproape de sol. Florile sunt purtate pe tulpini fără frunze: sunt capitule de 2-3 cm, cu petale albe, adesea cu vârful roșu, și centru galben. Soiurile cultivate au flori duble, albe, roz sau roșii. Florile se închid noaptea și urmăresc soarele în timpul zilei.
În natură crește în peluze, pajiști și pășuni. Este originară din vestul, centrul și nordul Europei și din părți din Asia de Vest. Se înmulțește ușor de la sine și poate deveni buruiană în gazon, fără să fie însă cu adevărat invazivă.
Cultivare și îngrijire
Lumină și loc
Bănuțeii cresc bine la soare plin sau la semiumbră. Unde verile sunt calde, le prprinde bine o umbră după-amiaza. Se potrivesc la marginea straturilor, în pajiști înflorite, în stâncării, ca plante acoperitoare de sol și în ghivece sau jardiniere pe balcon.
Udare
Solul trebuie ținut uniform umed. Planta nu suportă bine seceta, iar în căldura verii tinde să se ofilească. Udă mai des în iunie, iulie și august.
Sol
Preferă un sol răcoros, umed, fertil și bine drenat, de tip lutos și bogat în humus. Evită terenurile care rețin apa sau care se usucă complet.
Fertilizare
Îi priește solul fertil. În martie și aprilie îi este suficientă o fertilizare ușoară.
Tăiere și control
Îndepărtează florile trecute, mai ales în iunie și iulie. Astfel limitezi semănatul spontan. Pentru ca planta să nu pătrundă în peluză, delimitează clar marginea stratului.
Semănat și plantare
Semănatul se face în mai-iunie. Răsadurile se plantează în martie-aprilie sau în septembrie-octombrie. Plantarea sau semănatul toamna aduce flori primăvara următoare. Bănuțeii se folosesc des ca plante bienale pentru straturi, dar și în peluze și în borduri.
Iarna
Planta este rezistentă la îngheț; se pare că suportă temperaturi de până la aproximativ -34 °C. În iernile geroase, o mulcire ușoară este suficientă.
Înmulțire
Bănuțeii se înmulțesc prin semințe sau prin diviziune. Diviziunea se face în iunie-iulie.
Probleme frecvente
Dacă planta se ofilește vara, cauza este de obicei căldura și uscăciunea. Oferă-i umbră și apă și tratează-o ca pe o plantă de sezon răcoros.
Dacă se extinde în gazon, cauza sunt semințele căzute și rizomii târâtori. Îndepărtează florile trecute și delimitează straturile.
Galele pe rădăcini apar din cauza nematozilor. Soluția este schimbarea locului de plantare, prin rotația culturilor.
Utilizare și recoltare
Bănuțeii sunt comestibili: se folosesc frunzele și florile. Frunzele tinere se pun în salate sau se gătesc. Mugurii și petalele pot fi consumate crude, în sandvișuri și supe, sau pot fi folosite pentru ceai. Perioada de recoltare este martie-mai.
Tradițional, planta a fost folosită pentru proprietățile astringente și pentru vânătăi și răni.
Florile se pretează și ca flori tăiate. Atrag albinele și fluturii.





































































































