Primula veris
Primulaceae
Cunoscută și ca: ciuboțica-cucului
Primula veris, cunoscută și ca ciuboțica cucului sau ciuboțica-cucului, este o perenă joasă, în rozetă, cu flori galbene parfumate în aprilie și mai. Rezistă fără probleme la gerul din zonele cu ierni reci și cere în special sol umed și puțină umbră. Merge bine în grădină, la stâncărie sau în ghivece pe balcon.
- Lumină
- Soare până la semiumbră, Semiumbră
- Udare
- Moderate
- Umiditate
- Moderată
- Temperatură
- 8–20 °C, min. -35 °C
- Dificultate
- Ușor de cultivat
- Înălțime
- 15–25 cm
Îngrijire pe parcursul anului
Calendar pentru climatul Continental.
Cum arată ciuboțica cucului
Planta formează o rozetă de frunze moi, verzi, încrețite, neregulat dințate, lungi de 5 până la 15 cm, cu dosul păros. Ajunge la 15-25 cm înălțime și tot atât în lățime. Frunzișul este semipersistent.
În aprilie și mai apar, pe o tijă dreaptă și golașă, ciorchini de 10 până la 30 de flori galbene, aplecate, în formă de pâlnie, de 9-15 mm lățime, cu parfum plăcut. Vara se coc capsule mici care eliberează semințele. Planta se înmulțește singură prin semințe și se extinde în tufe.
În natură crește în Europa temperată și în vestul Asiei, pe pajiști și câmpuri deschise, pe dune de coastă și pe margini de faleză. Florile atrag albine și fluturi. Este o plantă ușor de crescut.
Cultivare și îngrijire
Locul potrivit
Se simte cel mai bine în semiumbră, pe sol bogat și umed. Suportă și soarele plin, dar numai într-un climat răcoros și cu pământul menținut umed.
În verile fierbinți frunzișul se degradează. Remediul este umbra și umiditatea constantă.
Udare și umiditate
Pământul trebuie ținut constant umed. Planta suportă un teren noroios, dar nu apa stagnantă. Toleranța la secetă este mică, iar umiditatea aerului dorită este moderată.
Udă mai des între aprilie și iulie. În noiembrie, decembrie și ianuarie planta se odihnește și are nevoie de mai puțină atenție.
Sol, fertilizare și divizare
Preferă lutul sau argila umedă, bogată în humus, cu drenaj bun. Acceptă o gamă largă de pH și se descurcă bine și pe soluri calcaroase.
Fertilizarea se face în martie și aprilie.
Tufele îndesite se împart după înflorire, la fiecare 2-3 ani. Calendarul indică iunie și iulie pentru această lucrare. Transplantarea în ghiveci mai mare se face primăvara.
Plantare și semănat
Plantează în semiumbră, toamna sau primăvara: în aprilie, mai sau septembrie.
Sămânța se seamănă primăvara, între martie și mai, iar pentru semănatul în interior se folosesc februarie și martie. Plantele semănate primăvara înfloresc în primăvara următoare.
Iarna
Este complet rezistentă la ger, până la aproximativ -35 °C, iar iernile obișnuite de la noi, cu minime în jur de -20 °C, nu o afectează. Are însă nevoie de protecție împotriva umezelii de iarnă. Dacă pământul reține apă, coletul poate putrezi. Asigură drenaj bun și acoperă planta.
Înmulțire
Se înmulțește prin diviziune și prin semințe. Diviziunea se face în iunie-iulie, după înflorire, împreună cu împărțirea tufelor prea dese. Semințele se seamănă primăvara.
Probleme frecvente
Pot apărea afide, melci și păianjenul roșu, iar dintre boli pătarea frunzelor și mucegaiul cenușiu.
Frunze găurite: de obicei sunt melcii. Se folosesc bariere sau capcane.
Frunziș degradat vara: cauza este căldura. Oferă umbră și umiditate constantă.
Putregai la colet iarna: vine din umezeala de iarnă. Asigură drenaj și acoperire.
Utilizări
Florile și frunzele sunt comestibile, iar florile se recoltează în aprilie și mai. În Spania frunzele se folosesc ca salată. Florile aromatizează vinul și oțetul de casă, se pot da prin zahăr pentru dulciuri sau se adaugă în salate.
































































































