Trifoi alb

Trifolium repens · Fabaceae

Cunoscută și ca: trifoi târâtor, trifoi pentru gazon, trifoi târâitor, trifoi tîrîtor

Trifoiul alb (Trifolium repens), numit și trifoi târâtor sau trifoi pentru gazon, este o plantă perenă joasă, care formează un covor des. Crește repede, rezistă bine la ger și se descurcă în aproape orice sol de grădină.

Lumină: Soare plină, Soare până la semiumbră
Udare: Moderate
Umiditate: Moderată
Temperatură: 10–24 °C, min. -40 °C
Dificultate: Ușor de cultivat
Înălțime: 10–20 cm

Îngrijire pe parcursul anului

Calendar pentru climatul Continental.

SemănareTăiereÎnmulțireMai multă apăÎnflorireRecoltarePerioadă de repaus

Când se efectueazăPerioadă de repausLuna curentă

Cum arată trifoiul alb

Trifoiul alb face parte din familia Fabaceae. Este o plantă erbacee perenă, înaltă de 10-20 cm, care se întinde pe 30-100 cm prin stoloni ce prind rădăcini la noduri. Ritmul de creștere este rapid.

Frunzele sunt trifoliate, pe pețioli lungi, cu foliole verzi, netede, eliptice până la ovale, de obicei cu o dungă semilunară mai deschisă. Florile apar din mai până în septembrie: capitule rotunde cu 40-100 de floricele albe, uneori cu nuanță roz sau crem, ridicate deasupra frunzelor pe tulpini separate. Fructele sunt păstăi mici, brune, cu 4-6 semințe mici.

În natură crește în pajiști, pășuni, peluze, pe marginea drumurilor și a câmpurilor. Este originar din Europa, vestul și centrul Asiei și părți din nordul Africii. Pe rădăcini are nodozități care fixează azotul din aer.

Cultivare și îngrijire

Lumină și loc potrivit

Preferă soarele plin, dar suportă și penumbra. Este potrivit ca plantă acoperitoare, în peluze amestecat cu ierburi sau în pajiști. Se răspândește agresiv prin stoloni și prin semințe, așa că în peluzele îngrijite poate deveni buruiană; nu este însă o specie invazivă gravă.

Udarea

Trifoiul alb preferă un sol umed în mod constant. Toleranța la secetă este scăzută, de aceea rămâne mai verde dacă îl uzi în perioadele uscate de vară. Udă mai mult în iulie și în august.

Solul

Crește în majoritatea solurilor de grădină: lutoase, argiloase sau bogate în humus. Se simte cel mai bine într-un sol lutos, fertil și umed, cu drenaj bun. Un pH între 5,5 și 7,5 este potrivit.

Fertilizarea

Cere puțin, pentru că își fixează singur azotul. Evită îngrășămintele bogate în azot.

Tunderea

Cosirea sau tunderea menține covorul des și stimulează o regenerare viguroasă. Poți tunde între aprilie și septembrie.

Semănatul

Semințele se împrăștie la suprafața solului, primăvara (aprilie-mai) sau la începutul toamnei (august). Pentru peluze sau pajiști, amestecă semințele cu cele de ierburi.

Iarna

Este complet rezistent la ger. În iernile aspre frunzișul se rărește sau se usucă, iar primăvara planta pornește din nou în creștere. Perioada de repaus este în ianuarie, februarie, noiembrie și decembrie.

Înmulțirea

Se înmulțește prin semințe sau prin diviziune. Perioadele potrivite sunt aprilie, mai și septembrie.

Probleme posibile

Boala menționată pentru trifoiul alb este cancerul trifoiului (Sclerotinia). În peluze, principala problemă este răspândirea lui nedorită prin stoloni și semințe.

Utilizări

Frunzele și capitulele florale sunt comestibile, crude sau gătite, și se pot usca pentru ceai. Perioada de recoltare este iunie-august.

Florile sunt o sursă de nectar pentru albine și fluturi, iar planta este gazdă pentru omizile unor fluturi. Este apreciată și ca furaj pentru animale.